Depoluarea Solului Contaminat cu Produse Petroliere

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Solul este un factor de mediu special, situat intre litosfera si atmosfera, in care se desfasoara numeroase cicluri biogeochimice: ciclul apei, a sulfului, a fosforului, a azotului, a potasiului, a fierului, etc.

In sol se desfasoara fara intrerupere procese biologice, fiind in permanenta sub actiunea materiei vii: microflora, flora, microfauna si fauna. O importanta ecologica cardinala o joaca in toate solurile regimul termic, apa, aerul si sarurile minerale. Prin actiunea complexa a apei, aerului, temperaturii si microorganismelor, are loc un proces continuu de transformare a materialului mineral si organic, luand nastere sarurile solubile necesare plantelor.

Se pot descrie în general următoarele tipuri de degradări grave ale solului:

- eroziune de suprafaţă foarte puternică şi excesivă

- eroziune de adâncime;

- terenuri frământate (alunecări active şi semistabilizate );

- terenuri cu exces de umiditate freatică;

- terenuri afectate de inundaţii

- terenuri cu exces de umiditate de suprafaţă ;

- terenuri cu soluri scheletice (protosol aluvial scheletic);

- terenuri cu vegetaţie degradată;

- terenuri de pajişti invadate de vegetaţie nevaloroasă(tufărişuri);

- terenuri (zone de risc) unde se manifestă fenomenul de rupturi de maluri;

- terenuri afectate de poluare de la industria petrolieră ;

- terenuri afectate de poluare de la industria chimică ;

- terenuri neproductive - gropi de împrumut (cariere părăsite);

- terenuri cu deponii (industriale , menajere, resturi de la construcţiilitatii soluri

În prezent, şi în România, gospodărirea şi asigurarea unor condiţii de calitate bune a solurilor, a devenit o problemă majoră în contextul alinierii tării noastre la standardele şi cerinţele impuse pe plan mondial în ceea ce priveşte protecţia mediului şi a resurselor naturale. De asemenea, poluarea solului cu produse petroliere, face parte dintre cele mai evidente probleme de mediu cu care se confruntă România în ultimii ani, având în vedere ritmul tot mai accelerat şi intensiv de folosire a acestor substanţe (specific ţărilor în curs de dezvoltare) pentru satisfacerea nevoilor de echitate şi de energie. Se observă că atât în România cât şi în lume în fiecare an se raportează o multitudine de deversări accidentale sau deliberate de produse petroliere pe sol sau în ape, ceea ce cauzează probleme economice, sociale şi de mediu.

Asigurarea protecţiei calităţii solurilor, ca mijloc de creştere a resurselor de sol, cât şi pentru protecţia mediului înconjurător, prevede printre altele utilizarea unor procedee şi tehnologii de depoluare menite să neutralizeze sau să blocheze fluxul de poluanţi şi care să asigure eficienţa dorită şi aplicarea legislaţiei privind protecţia calităţii solului.

Metodele convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se aplică cu succes la scară internaţională, însă majoritatea acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţi lichizi sau gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade mari de operare, dificultăţi de monitorizare şi control, costuri ridicate de capital şi operare. Dezavantajele menţionate, corespunzătoare tehnologiilor respective, conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea aplicării acestor tehnici de depoluare la nivel naţional, în condiţiile economice actuale ale României.

Pe plan mondial se observă tendinţa de dezvoltare a unor metode simple, rapide, ieftine şi eficiente, care să asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării poluanţilor din zona deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate, distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural.

Cercetările realizate de Choi H. şi Cloud R.M. /1992/, Schatsberg P. /1971/, subliniază faptul că metoda folosirii sorbenţilor în cazul unor scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă şi nu prezintă riscuri pentru mediu. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de prevenire a propogării şi dispersiei contaminanţilor.

Conform organizaţiei American Society for Testing and Materials (ASTM), materialele sorbente existente pe piaţă se pot clasifica după mai multe criterii: natura lor (natural organice, natural anorganice, sintetice), aspectul fizic (tip I – absorbanţi sub formă de pernute, pături; tip II – absorbanţii neţesuţi, particulaţi sau polidisperşi; tip III – bariere din materiale sorbente învelite în diferite texturi; tip IV: teţele cu o impedanţă scăzută a migrării fluidelor), modul de aplicare (L-W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri şi apă, L: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor de pe soluri, W: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia poluanţilor de pe apă, I-S: sorbenţi recomandaţi pentru sorbţia lichidelor din zonele industriale – substanţe chimice agresive), etc.

Studiile făcute de Johnson R.F./1973/, Choi H. /1992/ şi alţii, arată superioritatea sorbenţilor naturali organici faţă de cei sintetici în aplicarea lor pentru depoluarea solurilor, având în vedere capacitatea lor de biodegradare.

Dr.Ali Ghalambor /1995/ University of Southwestern Louisiana, arată că sorbenţii naturali dacă sunt folosiţi într-un mod corespunzător, pot fi mult mai eficienţi decât sorbenţii sintetici. De asemenea subliniază şi numeroasele avantaje ale sorbenţilor naturali organici: biodegradabili, resurse regenerabile, cost scăzut, impact scăzut asupra mediului, uşor de procurat şi manipulat. În urma testelor efectuate pe o serie de sorbenţi naturali şi sintetici, Ali Ghalambor /1998/ întăreşte ideea folosirii sorbenţilor naturali în cazul unor deversări de produse petroliere, argumentând aceasta prin faptul că sorbenţii uzaţi pot fi trataţi prin biodegradare în vrac (compostare), în acest mod degradându-se atât sorbentul cât şi produsul petrolier.

Aplicarea la scară industrială a depoluării solurilor de contaminanţi de tip hidrocarburi petroliere prin folosirea materialelor sorbente, nu este întâlnită în practica curentă din România, atât din lipsă de mijloace economice, cât şi din lipsa unei baze ştiinţifice solide care să permită abordarea cu succes, într-un timp real, a depoluărilor discutate. În străinătate există o serie de produse absorbante naturale pe bază de turbă (PeatSorb, Spill Sorb, Oclansorb, etc) care sunt folosite cu succes, atât pentru depoluarea apelor cât şi a solurilor.

Actualmente, unităţile economice din România a căror activitate este corelată cu aplicarea soluţiilor tehnologice de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se găsesc într-o fază incipientă utilizând preponderent materiale de import. Spre exemplificare, S.C. ECO-TECH SERVICE SRL din Constanţa, importator al produsul SPILL-SORB care reprezintă un absorbant natural (turbă) importat din Canada, care, datorită caracteristicilor sale remarcabile a înregistrat poziţii superioare pe piaţa internaţională, fiind comercializat cu succes şi pe piaţa din România. Acest produs este folosit în domeniul depoluării apelor de produse de tip hidrocarburi petroliere.