Depoluarea Solului prin Bioremediere

Introducere

In lucrarea de fata am incercat sa cuprindem tóate metodele de bioremedierea solului deoarece poluarea solului constituie o problema majora in zilele noastre iar punerea in aplicare a acestor metode reprezinta o solutie in rezolvarea problemei.

Remedierea actiunii poluarii asupra factorilor de mediu constituie o problema importanta, in condiţiile aderării României la Uniunea Europeană trebuie ca, în cel mai

scurt timp, să fie reglementat modul de realizare a reconstrucţiei ecologice a solurilor depoluate.

Lucrarea ‘’Depoluarea solului prin bioremediere’’ este structurata in 3 capitole, astfel:

• In capitolul I „Solul.Proprietati generale” sunt prezentate caracteristicile generala ale solului, inclusiv structura, compozitia chimica si un in ultimul rand factorii care influenteaza formarea solului.

• In capitolul II „Deseuri specifice industriei petrolului si remedierea solului” sunt prezentate deseurile specifice industriei petroliere , modul de depozitarea a acestora, impactul lor asupra calitatilor factorilor de mediu ( aer, apa, sol), metodele de distrugere a deseurilor precum si ecologizarea zonei poluate.

• In capitolul III „Compostarea – procedeu de bioremediere a solului” este prezentata pe amplu o metoda des folosita de remediere a solului.

Capitolul I. Solul.Proprietati generale

Solurile sunt rezultatul interacţiunii de la suprafaţa uscatului. Solul este un strat dinamic în cuprinsul căruia se desfăşoară fără întrerupere numeroase şi complexe procese chimice, fizice, biologice. Pe uscat, unde scoarţa terestră se află in strânsă interferentă cu aerul atmosferic, cu umiditatea si schimbările regimului termic, s-a dezvoltat o pătură subţire de sol ( 30 pana la 200 cm).

In alcătuirea solului intră :

1. particule anorganice : provenite din alterarea rocilor din suport

2. particule organice : rezultate din substanţe vegetale şi animale descompuse (rădăcini, ciuperci, bacterii , viermi , insecte , rozătoare) ce se pot fărâmiţă până la dimensiuni coloidale, contribuind la formarea humusului ce da fertilitatea solului.

3. apa : care în sol poate deveni o soluţie chimică complexă, ce asigură reacţiile necesare funcţiilor solului.

4. gazele : din porii deschişi reprezentând aer atmosferic transformat ca urmare a reacţiilor din sol.

Solurile s-au format intr-o perioadă lungă de timp. Rocile de la suprafaţa litosferei, în urma unor procese de dezagregare (diferentele de temperatură, îngheţul) precum şi a unor procese de descompunere chimică (datorita apelor de infiltraţie) se fărâmiţează în particule mai mari sau mai mici : pietrişuri, nisipuri, argila, praf.

Sunt alcătuite şi din resturi vegetale şi animale. La transformarea resturilor vegetale un rol important îl au nişte organisme mici numite bacterii, ce transforma aceste resturi în humus. O contribuţie în formarea solurilor o are apa de infiltraţie, ce dizolvă anumite substanţe hrănitoare din sol. Rădăcinile plantelor absorb odată cu apa substanţele hrănitoare. Aerul din sol provine din atmosfera şi este necesar pentru aerisirea solului.

Factorii care contribuie la formarea solurilor (factori pedogenetici) se împart în :

1. materialul parental (roca pe care s-a transformat )

2. formele de relief

3. clima ( influenţează prin precipitaţii )

4. activitatea biologica

Din punct de vedere fizic, solul este un sistem polidispers, structurat şi poros, alcătuit din trei faze: solidă , lichidă si gazoasă, fapt care influenţează aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive.

Un centimetru de sol, în grosime, se realizează in zeci, sute de ani. Dar solul si humusul pot fi pierdute intr-un an, prin antrenarea lor in timpul vanturilor puternice, în urma unor precipitaţii de intensitate mare, a defrişării pădurilor.

Un kilogram de sol conţine în general :

- cca 0,78 Kg substanţe minerale, humă, argila, cuarţ, carbonaţi, oxizi de fier

- cca 0,015 Kg aer.

- cca 0,15 Kg apa.

- substanţe organice : humus, lignină, celuloză, grăsimi, răşini, antibiotice, vitamine, hidrocarburi, enzime.