Depozite de Deșeuri

ARGUMENT

Dezvoltarea urbanistică şi industrială în ritmuri tot mai înalte şi odată cu aceasta creşterea populaţiei, ridicarea nivelului de civilizaţie şi asigurarea nevoilor de consum din ce în ce mai mari conduc la diminuarea şi epuizarea surselor şi rezervelor naturale de materii prime, materiale şi combustibili, energie, cu consecinţele penuriei pe piaţa mondială.

Pe de altă parte se constată influenţarea negativă a echilibrului ecologic prin care, asigurându-se şi aşa-zisele "deşeuri" ce rezultă din toate activităţile vieţii cotidiene, se accentuează pericolul poluării mediului ambiant.

O gestionare adecvată a deşeurilor solide în zilele noastre, este foarte importantă atât la nivel naţional cât şi internaţional. Sunt generate volume de deşeuri din ce în ce mai mari, iar în ceea ce priveşte practicile tradiţionale de gestionare a deşeurilor se observă o limitare în utilizarea acestora. Pe de o parte se observă o creştere continuă a volumului de deşeuri solide, iar pe de altă parte se înregistrează o scădere a capacităţii de manevrare a acestora.

Cu toate că deşeurile solide menajere constituie doar a parte a deşeurilor solide fatale, viteza cu care acestea sunt generate este în permanenţă creştere.

Odată cu evoluţia familiei, a creşterii populaţiei şi a gradului de civilizaţie, resturile rezultate de la menajul propriu-zis, adică de la prepararea hranei, la care se mai adaugă şi o cantitate însemnată de materiale provenite de la ambalarea alimentelor, şi chiar o serie de obiecte de uz casnic sau personal, deteriorate, nu mai sunt nişte gunoaie de aruncat ci o adevărată resursă secundară de materii prime şi materiale refolosibile. Şi din literatura de specialitate curentă, reiese ideea că lada de gunoi constituie un bogat şi inepuizabil zăcământ.

Termenul de “deşeuri menajere” face referinţă doar la deşeurile provenite din activităţi casnice sau asimilabile cu acestea, colectate în amestec sau selectiv, dar şi cele asimilabile cu acestea (care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare) generate în instituţii, industrie, comerţ, sectorul public sau administrativ.

Deşeul: material sau obiect care prin el însuşi, fără a fi suspus unei transformări, nu mai poate fi utilizat.

In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.

Definiţia “depozitului de deşeuri” : orice spaţiu de depozitare a deşeurilor pe sol sau în subsol inclusiv:

 depozitele interne (de exemplu situate în incintele de producţie);

 o locaţie permanentă (mai veche de un an) care este utilizată pentru depozitarea temporară excluzând:

• instalaţii unde deşeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor înainte de transportul în vederea recuperării, tratării sau depozitării finale şi

• stocarea provizorie în vederea valorificării sau tratării ulterioare pentru o perioadă mai mică de 3 ani (în general)

CAPITOLUL I

DEŞEURILE MENAJERE

O PROBLEMĂ DE MEDIU ACTUALĂ

Protecţia mediului este o problemă a tuturor. Este problema redresării, conservării şi ocrotirii mediului în scopul restrângerii şi eliminării surselor de poluare, în cadrul dezvoltării armonioase a societăţii.

Cadrul general al strategiei gospodăririi deşeurilor menajere îl constituie Strategia Protecţiei Mediului bazată pe Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Soluţia problemei depozitării şi procesării ecologice a deşeurilor menajere are o prioritate absolută în dezvoltarea durabilă a teritoriului, fiind totodată o condiţie pentru intrarea României în Uniunea Europeană.

În România, majoritatea depozitelor de deşeuri urbane datează din anii şaizeci şi sunt supraîncărcate. Pentru depozitele vechi nu există proiecte şi măsuri de remediere a poluării. Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, în depozitele de deşeuri urbane sunt introduse şi deşeuri industriale periculoase.