Depozite pentru Deșeuri

1. Introducere

Dezvoltarea economică, creşterea producţiei şi a consumului au condus anual la generarea de cantităţi mari de deşeuri, devenind o problemă acută pentru mediu.

Gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor conduce la numeroase cazuri de contaminare a solului şi a apelor subterane şi de suprafaţă, ameninţând totodată şi sănătatea populaţiei.

Pentru asigurarea unei bune protecţii a factorilor de mediu precum şi a sănătăţii populaţiei este necesar ca deşeurile să fie colectate frecvent şi eliminate într-un mod care să nu prezinte pericol.

Principiile care stau la baza strategiei de gestionare a deşeurilor sunt:

- principiul protecţiei resurselor primare – este formulat în contextul mai larg al conceptului de “dezvoltare durabilă” şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare;

- principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC (“Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive”) – stabileşte că, pentru orice activitate trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic;

- principiul prevenirii – stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu;

- principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului – stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestor;

- principiul substituţiei – stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilor periculoase;

- principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei – stabileşte că deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este posibil numai către acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor pentru comerţul internaţional cu deşeuri;

- principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximităţii şi cu principiul autonomiei) – stabileşte acordarea competenţelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional;

- principiul integrării – stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.

Opţiunile de gestionare a deşeurilor urmăresc următoarea ordine descrescătoare a priorităţilor:

- prevenirea apariţiei – prin aplicarea “tehnologiilor curate” în activităţile care generează deşeuri;

- reducerea cantităţilor – prin aplicarea celor mai bune practici în fiecare domeniu de activitate generator de deşeuri;

- valorificarea – prin refolosire, reciclare materială şi recuperarea energiei;

- eliminarea – prin incinerare şi depozitare.

În figura 1 se prezintă priorităţile în abordarea gestiunii deşeurilor.

Fig. 1 Priorităţi în abordarea gestiunii deşeurilor

2. Deşeuri

2.1 Generalităţi

Deşeurile se definesc ca fiind substanţe sau obiecte rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care deţinătorul îl înlătură sau are intenţia ori obligaţia să nu îl mai utilizeze.

După provenienţă deşeurile se clasifică conform tabelul 1 astfel: