Deșeuri Periculoase

1. Noţiuni introductive

Deşeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului respectiv. Ele pot fi substanţe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activităţile economice, menajere şi de consum. Majoritatea activităţilor umane reprezintă şi surse de producere de deşeuri.

Clasificare:

- deşeuri municipale (inclusiv cele menajere şi comerciale)

- deşeuri industriale (inclusiv cele rezultate din producţie)

- deşeuri periculoase

- deşeuri din construcţii şi demolări

- deşeuri din minerit

- deşeuri de echipamente electrice şi electronice

- deşeuri de ambalaje

- deşeuri municipale biodegradabile

- deşeuri agricole

- vehicule scoase din uz şi anvelope

Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la educaţia privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea şi depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activităţi umane şi la reducerea efectului lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului sau aspectului unui habitat. Gestionarea deşeurilor are ca scop şi economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părţilor recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase , precum şi cu diverse proprietăţi (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

În România activitatea de gestionare a deşeurilor este fundamentată pe OUG 78/2000, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activităţi cade în sarcina Ministerului Mediului şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM).

1.1. Deşeuri municipale

Deşeurile municipale sunt generate de către gospodării, activităţi comerciale şi alte surse ale căror activităţi sunt asimilate cu cele din gospodării şi a societăţilor comerciale Deşeurile municipale sunt alcătuite din deşeuri reziduale, deşeuri voluminoase, materiale secundare de la colectarea selectivă (de ex., hârtie şi sticlă), deşeuri menajere periculoase, deşeuri de la curăţarea străzilor şi litiere. Ele sunt alcătuite din materiale precum hârtie, carton, metale, textile, organice(resturi alimentare şi de grădină) şi lemn. Figura 1 subliniază compoziţia tipică a deşeurilor municipale. După cum se poate vedea, cea mai mare fracţie este formată din hârtie şi carton cu un procent de 35% din fluxul de deşeuri, urmată de materialele organice cu 25%.

Fig. 1 – Compoziţia deşeurilor menajere

Deşeurile municipale reprezintă aproximativ 14% din totalul deşeurilor generate. De cele mai multe ori sunt depozitate pe rampa de deşeuri. Totuşi, unele ţări au luat măsuri de de limitare faţă de depozitare. Alternativele oferite includ incinerarea (într-un procent crescător cu recuperare de energie), reciclarea sticlei, hârtiei, metalelor, plasticului şi a altor materiale, precum şi compostarea.

Există multe impacturi potenţiale asociate cu depozitarea deşeurilor, inclusiv cu generarea levigatului şi a gazelor (cu puternic efect de seră), mirosurilor, insectelor, paraziţilor şi modului de folosire a terenurilor în cazul depozitelor de deşeuri.

Deşeuri industriale

Deşeurile industriei producătoare includ multe fluxuri diferite de deşeuri ce provin dintr-o gamă largă de procese industriale, în special din: producţia de metale de bază, alimente, băuturi şi produse din tutun, lemn şi produse din lemn, precum şi produsele din hârtie.

S-a estimat că peste 33 de milioane de tone de deşeuri industriale au fost generate în Europa în 1998, cu tendinţă crescătoare, în ciuda eforturilor de combatere a acestei tendinţe. Industria producătoare joacă un rol cheie în prevenirea şi reducerea generării deşeurilor, căci producţia de astăzi se va transforma în deşeurile de mâine. Producătorii pot obţine acest lucru prin:

- analizarea din etapa de proiectare a impactului produselor lor de-a lungul perioadei de utilizare;

- folosind procese de producţie care minimizează folosirea materiilor prime şi consumul de energie;

- eliminând sau reducând acolo unde este posibil folosirea substanţelor sau materialelor periculoase pentru sănatate sau mediu;

- fabricând produse astfel încât ele să dureze mai mult şi să fie reciclabile sau reutilizabile la sfârşitul duratei de viaţă.

Deşeuri periculoase

Deşeurile periculoase provin de la o gamă largă de surse diferite precum gospodăriile, activităţi comerciale sau industriale. Exemplele tipice sunt bateriile, medicamentele, uleiurile minerale, vopselele, răşinile şi adezivii. Deşeurile periculoase reprezintă aproximativ 1% din totalul deşeurilor generate în Europa.

Principalele căi de eliminare sunt depozitarea pe rampa de deşeuri, incinerarea şi tratarea fizică sau chimică. Cât priveşte recuperarea, o mare parte a deşeurilor periculoase este reciclată sau incinerată pe post de combustibil.

Deşi deşeurile periculoase reprezintă doar aproximativ 1% din toate deşeurile generate în Europa, ele pot prezenta risc potenţial atât pentru sănătatea umană cât şi pentru mediu. Deşeurile periculoase fac în genere obiectului unor legi speciale şi implică o gestiune specială pentru a ne asigura că elementele periculoase sunt separate şi tratate diferit faţă de cele nepericuloase.

Deşeuri din construcţii şi demolări

Ele provin din activităţi precum construcţia de clădiri şi obiective de infrastructură, demolarea totală sau parţială a clădirilor sau a obiectivelor de infrastructură, construcţia şi întreţinerea căilor rutiere. Reprezintă aproximativ 25% din totalul deşeurilor generate în UE. În compoziţia sa intră numeroase materiale, precum beton, cărămizi, lemn, sticlă, metale, plastic, solvenţi, azbest şi sol excavat, dintre care multe pot fi reciclate într-un mod sau altul.

Sunt în special depozitate pe rampa de deşeuri, incinerate şi reciclate, unele ţări obţinând procente de reciclare de până la 80%.Acest tip de deşeuri poate fi o resursă pentru reciclare şi refolosire în industria construcţiilor, fiind identificat ca flux de deşeuri prioritar de către Uniunea Europeană. Datorită cantităţilor foarte mari de deşeuri din construcţii şi demolări, ele pot ocupa spaţii valoroase în incinta depozitelor de deşeuri. De asemenea, dacă nu sunt separate la sursă, ele pot conţine urme de deşeuri periculoase. Totuşi, ele pot constitui o resursă preţioasă, iar tehnologia separării şi recuperării deşeurilor din construcţii şi demolări este bine pusă la punct, uşor accesibilă şi în general necostisitoare.

Deşeuri din minerit

Deşeurile din minerit provin din extracţia, tratarea şi depozitarea mineralelor. Este cel mai mare flux de deşeuri, având 29% din cantitate a totală de deşeuri generată în statele din zona economică europeană. Aproximativ 50% din materialul extras în activităţile de minerit devine deşeu. Acest tip de deşeu este format din sol, steril, rocă, inclusiv apă, substanţe chimice şi resturi de material.

Cele două surse principale de îngrijorare în legătură cu deşeurile din minerit sunt volumul mare în care sunt produse şi potenţialul ridicat ca substanţe periculoase să fie incluse în fluxul de deşeuri. Zone mari de teren sunt utilizate pentru depozitarea acestora şi această activitate are potenţialul de a polua mediul dacă nu este controlată corespunzător.

Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE)

DEEE constau în produse scoase din uz şi includ o gamă întreagă de articole electrice şi electronice, precum: frigidere, echipamente IT şi de telecomunicaţii, congelatoare, instrumente electrice şi electronice, maşini de spălat, echipamente medicale, instrumente de monitorizare şi control, uscătoare de păr, tocătoare automate, televizoare etc.

DEEE este unul dintre fluxurile de deşeuri cu cea mai rapidă creştere în U.E. şi reprezintă aproximativ 4% din deşeurile municipale. Rata prognozată de creştere este între 3 şi 5% anual. Aceasta înseamnă că în cinci ani vor fi generate cu 16-28% mai multe DEEE şi în 12 ani cantitatea prognozată se va dubla.

În prezent, DEEE sunt depozitate sau incinerate. În unele ţări sau regiuni, produsele precum frigiderele sau congelatoarele sunt colectate selectiv şi sunt trimise la fabrici de reciclare pentru dezasamblare şi reciclare.

DEEE au fost identificate ca flux prioritar de deşeuri de către Comisia Europeană din cauza caracteristicilor sale potenţial periculoase, consumului resurselor în cadrul procesului de fabricaţie şi ratelor de creştere prognozate.