Deteriorarea ecosistemelor prin introducere de noi specii

Capitolul 1. FORME DE DEGRADARE A MEDIULUI

Încă de la apariția omului pe Terra, el a influențat mediul natural în care trăia. La început impactul a fost neglijabil, dar odată cu cresterea numărului de indivizi pe glob s-a intensificat poluarea, degradând mediul natural.

Mediul înconjurător este totalitatea condițiilor și factorilor naturali care influențeaza activitatea omului. În lumea “de azi” (lumea modernă) omul este considerat parte componentă, centrală a mediului înconjurător,care este considerat un sistem, cu o structură. Părțile componente ale mediului înconjurător: atmosfera, litosfera, hidrosfera și biosfera conlucrează și interacționează realizănd un echilibru.

Degradarea mediului înconjurătoreste un proces complex de alterare a calității mediului înconjurător datorită utilizării neraționale a resurselor, poluării și aglomerării urbane.

1.1.Supraexploatarea resurselor biologice

Introducere

Natura se găsește în mod evident, în fața unui declin ecologic, în care factorul antropic a avut rolul determinant, ca factor de deteriorare prin mijloace directe-indireste, multiple și complexe, apropiate sau îndepărtate în timp.

a)Defrișarea pădurilor

Pădurile reprezintă factorul determinant în menținerea echilibrului ecologic, climatic și hidric, reprezentând ecosistemul cu o capacitate de regenerare de 3-5 ori mai mare, decât oricare alt ecosistem natural.

Tăierile masive din ultimii 80 de ani, mai ales după primul război mondial, a dus la o reducere a suprafeței de 9 milioane hă la 6.3 milioane hă păduri, din care astăzi 5.5% sunt afectate de poluare și dăunători.

Vegetația forestieră contribuie la încetinirea scurgerii de suprafața, păstrarea litierei, a covorului vegetal ierbos și la reținerea apei. Litieră este sursă principală de întoarcere a elementelor minerale în sol și a substanțelor organice.

Despăduririle masive în scopul valorificării lemnului constituie o cauza esențială a degradării solului prin eroziune, mai ales pe terenurile în pantă. În anul 1975 producția anuală mondială de lemn a fost de 2,4 miliarde m3. Datorită acestui fapt prin intervenția distructivă a omului, care solicita lemnul drept combustibil, pt construcții, în industrie sau pt eliberarea terenurilor necesare agriculturii. Pe glob sunt țări că Spania și Grecia care și-au redus suprafața împădurită până la 15%.

Pentru menținerea învelișului protector al ecosferei, care să fie ferită de eroziune și ariditate, ONU a luat măsuri de protecție a pădurilor la scară planetară, în sensul conservării solului, a resurselor de apa, a purificării aerului și a îmbunătățirii climatului. Pădurea are și funcția de recreeare și sursă de ozon pentru om.

b)Suprapășunatul

Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare că urmare a procesului de pășunare intensiva de către animalele ierbivore.

- În pampasul argentinian capacitatea limită pe pășunile naturale se cifrează la 14.000 kg vite/km2.

- În preeria din Texas de 11.000 kg vite/km2, iar în savana din Kenya numai de 3500 kg vite/km2.

Dacă aceste limite sunt depășite, în populațiile animalelor sălbatice apare autoreglarea, adică se intensifica activitatea prădătorilor, crește frecvență bolilor și paraziților,deoarece populațiile de insecte se găsesc în echilibrul relativ cu mediul

Animalele domestice ținute pe suprafețe limitate, prin călcarea solului, duc la tasarea acestuia și strivirea învelișului vegetal. Astfel vegetația dispare progresiv de pe anumite suprafețe care sunt supuse treptat eroziunii și degradării. Spre exemplu, insulă Sf Elena, în care portughezii au introdus capre în anul 1513, în anul 1909 floră era complet distrusă. Aceeași situație cu solurile erodate, aride cu reliefuri accidentale și vegetație distrusă se întâlnește în zonă Apeninilor - Italia, platoul Castiliei - Spania, Orientul Apropiat - Siria, Iran și America de Nord.

În prezent pe glob există o preocupare generală de salvare a vegetației de la suprapășunare. În acest context se înscriu plantarea de perdele forestiere, sau de fixare a solului în Nordul Africii ( Tunis, Măroc) prin specii de Tamarix articulată, Accacia Cyanpiphylla și Accacia cyclops, care rezistă la secetă și temperaturi ridicate.

1.2. INTRODUCEREA DE NOI SPECII

Circulația speciilor (organisme microscopice, plante, animale) a fost întotdeauna parte a vieții terestre, dar la un nivel relativ redus. Oamenii au amplificat deplasarea organismelor, mutând specii dintr-un continent în altul.Creșterea comerțului la nivel global și dezvoltarea tehnologică au condus la intensificarea circulației și introducerea de specii în mod intenționat sau accidental în zone unde acestea nu existau. Unele din aceste specii nou introduse au devenit invazive, înmulțindu-se și ocupând noi teritorii, adeseori cu rezultate dezastruoase pentru mediu și biodiversitate. Conform specialiștilor, aproximativ 40% din animalele dispărute în ultimii 400 de ani au fost conduse spre extincție de specii invazive.

În ultimii ani, speciile străine invazive au devenit o problemă tot mai mare, la nivel mondial.Pe lângă intensificarea și globalizarea activităților umane de tipul schimburilor comerciale (pe cale acvatică sau terestră) și turismului, schimbările climatice favorizează și mai mult pătrunderea și dezvoltarea speciilor străine invazive în noi teritorii.

Speciile străine sunt reprezentate de speciile de plante sau animale dintr-o zonă, a căror prezență acolo se datorează introducerii intenționate sau accidentale, ca urmare a activității omului. Acestea se mai numesc specii exotice, adventive sau non-native. Speciile pot fi, astfel, străine pentru un continent, o insulă, sau bioregiune.

Plantele străine invazive reprezintă speciile de plante naturalizate, care produc urmași în efective mari și pe suprafețe extinse, răspândirea lor în natură amenințând biodiversitatea.

Introducerea unei specii din aria sa naturală de răspândire într-o altă arie poate fi realizată intenționat sau neintenționat de către om. O serie de plante sunt introduse intenționat, pentru calitățile lor ornamentale, altele sunt introduse accidental, împreună cu semințele altor plante cultivate,