Deteriorarea și Protecția Mediului

Protecţia mediului trebuie abordată în strânsă legătură cu ecologia, care are ca obiect de studiu relaţiile de interacţiune dintre materia vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. Mai concret, ecologia pune în evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe Terra, ale proceselor naturale de transformare-conservare de substanţă, energie şi informaţie în care se angajează materia vie organizată sub formă de sisteme.

Conceptul de “mediul înconjurător” este în realitate foarte complex (datorită inter şi multidisciplinarităţii sale) şi deosebit de delicat.

Cuvântul “mediu” exprimă şi acoperă o noţiune globală, utilizată în toate domeniile de activitate, inclusiv în ramurile ştiinţei care se ocupă, direct sau indirect, de protecţia factorilor de mediu naturali şi artificiali.

Prin mediu înţelegem – conform definiţiei din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului (publicată în Monitorul Oficial al României nr.1196 din 30 decembrie 2005) – ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale Terrei: apa, aerul, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

CAPITOLUL 1

CĂI DE DETERIORAREA MEDIULUI

De cele mai multe ori, vorbind despre impactul omului asupra mediului înconjurător, se fac referiri doar la poluare. În realitate, impactul omului depăşeşte mult sfera poluare. De aceea este mai corect să abordam căile diferite de deteriorare a mediului. Poluarea este numai una din ele.

1.1. Căi de deteriorarea a mediului

Principalele căi de deteriorare a mediului sunt:

- poluarea;

- extragerea din ecosisteme a unor componente abiotice sau biologice, cunoscută ca supraexploatarea resurselor (apa, solul, pădurea, păşunile, speciile, resursele umane);

- introducerea intenţionată sau accidentală de elemente biologie (plante sau animale) care duc la schimbarea echilibrelor ecologice, a structurii trofice, a productivităţii biologice;

- modificări ale unor ecosisteme şi complexe de ecosisteme prin construcţii sau lucrări hidrotehnice;

- desfăşurarea unor activităţii generale ale omului afectând în diferite moduri cele mai variate ecosisteme.

Aceste căi de deteriorare nu acţionează separat în timp şi spaţiu, ci de cele mai multe ori agresiunea se exercită simultan asupra diferitelor componente ale unui ecosistem şi cu atât mai mult asupra ecosferei luate în ansamblu. Efectele deteriorării sunt complexe şi nu în totalitate cunoscute. Afectează toate categoriile trofice (producători primari, consumatori, descompunători). Afectează toate nivelele de organizare a materiei vii (individual, populaţional, biocenotic şi al biosferei):

• la nivel individual

- poluanţii produc intoxicaţii acute (mortale) şi efectele cronice (efect cancerigen);

• la nivel populaţional

- creşte sau scade efectul populaţiei;

- se modifică distribuţia în spaţiu a indivizilor;

- se schimbă structura pe vârsta şi sex;

- pot să dispară unele populaţii.