Dezvoltarea durabilă în construcții civile

Introducere

Conceptul dezvoltării durabile a apărut ca urmare a confruntării lumii contemporane cu marile probleme: explozia demografică, industrializarea accelerată, creşterea consumului de materii prime, degradarea mediului, epuizarea unor resurse naturale esenţiale şi nevoia de progres în zonele subdezvoltate dens populate.

Şocul petrolului din anii ’70 a dat un puternic impuls preocupărilor în acest sens, iar acum, accentuarea modificărilor climatice, având consecinţe catastrofale extinse, precum şi creşterea necesarului de combustibili fosili (petrol, gaze naturale şi cărbuni), ameninţă însăşi bazele existenţei civilizaţiei tehnologice, astfel că se impun ample măsuri de corectare în toate domeniile de activitate. Pentru prima dată în istorie se caută conştient soluţii salvatoare prin colaborări internaţionale bazate în principal pe eficientizarea utilizării resurselor naturale şi pe crearea de altele noi, curate şi regenerabile.

În esenţă, dezvoltarea durabilă înseamnă satisfacerea cerinţelor actuale, fără a dăuna generaţiilor viitoare, dar şi preocupări pentru repararea daunelor produse mediului natural. Astfel, dezvoltarea contemporană nu poate fi numai economică.

Noul concept al dezvoltării durabile determină o abordare diferită de cea clasică, cu care suntem obişnuiţi, atunci când este vorba de o clădire. În prezent, clădirea este considerată ca un organism într-o evoluţie continuă, care în timp trebuie tratat, reabilitat şi modernizat pentru a corespunde exigenţelor stabilite de utilizator într-o anumită etapă. De mare actualitate sunt analizele şi intervenţiile legate de economia de energie în condiţiile asigurării unor condiţii de confort corespunzătoare. Acest aspect a fost denumit eficientizarea energetică a clădirii. În paralel cu reducerea necesarului de energie, se realizează două obiective importante ale dezvoltării durabile, şi anume, economia de resurse primare şi reducerea emisiilor poluante în mediul înconjurător.

Sporirea eficienţei energetice se poate realiza pe mai multe căi, de la educarea utilizatorilor clădirii în spiritul economiei de energie, la intervenţii ce sunt la îndemâna multora şi până la efectuarea unei expertize şi a unui audit energetic în urma cărora experţii recomandă o serie de soluţii tehnice de modernizare. Aceste soluţii depind de tipul, vechimea şi destinaţia clădirilor şi se constituie în ceea ce se numeşte reabilitarea sau modernizarea clădirii. Reabilitarea/modernizarea termică a unei clădiri reprezintă îmbunătăţirea ei în scopul menţinerii căldurii la interior. Aceasta presupune adăugarea de izolaţie termică, etanşarea, îmbunătăţirea sau chiar înlocuirea ferestrelor şi a uşilor, precum şi îmbunătăţirea echipamentelor şi instalaţiilor cu care este dotată clădirea.

Reabilitarea termică înseamnă şi implementarea de măsuri de eficienţă energetică în toate activităţile de renovare şi reparaţii ale clădirii.

Una din marile probleme cu care se confruntă clădirile în ţara noastră şi chiar pe plan mondial, o constituie umiditatea (fluxul de umiditate) stabilită în elementele de construcţie.

Cercetarea „in situ” a acestui parametru termofizic şi a fluxurilor de căldură şi de aer care pot să apară, are o importanţă deosebită în investigarea anvelopei clădirilor datorită impactului asupra performanţei de izolare şi a durabilităţii construcţiilor.(vezi fig.1)

Fig.1 Fluxurile de căldură, aer şi umiditate prin anvelopa unei clădiri

(Qc –fluxurile de căldură, Qv- fluxurile de aer şi de umiditate realizate prin ventilaţie

2. Anvelopa şi fluxul de căldură

O condiţie importantă pentru realizarea confortului interior o reprezintă dotarea clădirii cu un sistem de încălzire care să furnizeze căldură pe perioada sezonului rece. Căldura furnizată trebuie să fie menţinută la interiorul clădirii, astfel încât consumul de energie al sistemului de încălzire să fie minim necesar. Dar caracteristica transferului de energie termică (sau căldurii, numită popular „transfer de căldură”) este aceea că el este generat de orice diferenţă de temperatură şi poate avea loc în orice direcţie.

Multă lume crede poate că, datorită aerului cald care se ridică, cea mai mare parte a căldurii se pierde prin acoperiş. Aceasta nu este neapărat adevărat. Căldura „curge” de la orice suprafaţă mai rece spre una mai caldă, fie în sus, fie în jos, fie pe laterală. O cameră încălzită plasată peste un garaj neâncălzit va pierde căldură prin podea. În mod similar, pierderile de căldură pot apare prin pereţi – în subsol sau deasupra solului. Astfel rolul anvelopei clădirii este de a controla fluxul de

căldură între mediul său interior şi cel exterior.