Diagnosticul Ecologic în Regiunea Sud-Muntenia

1.MOTIVAREA ALEGERII DIAGNOSTICULUI SI A REGIUNII

Motivarea diagnosticului: am ales diagnostilul ecologic pentru ca in prezent este unul dintre cele mai mari probleme ale Terrei, deoarece neglijenta oamenilor si-a pus amprenta asupra intregului glob, trebuie sa luam atitudine si sa protejam mediul.

Motivarea regiunii alese: am ales regiunea de dezvoltare sud-Muntenia deoarece locuiesc in acesta regiune si pot afla mai multe informatii despre aceasta,dar in acelas timp si problemele ce se refera la protejarea mediului.

2.PREZENTAREA REGIUNII SUD-MUNTENIA

Muntenia era denumirea care apare pentru prima dată în cronicile primilor domnitori moldoveni. Prin Muntenia se inţelegea întregul teritoriu al Ţării Româneşti, probabil pentru faptul că în regiunile învecinate cu Moldova densitatea populaţiei era mult mai mare în zona de deal şi de munte. Zonele de câmpie din Muntenia fiind foarte puţin populate datorită vastelor păduri ale Teleormanului şi ale Vlăsiei care se intindeau de la râul Olt până pe teritoriul Bucureştiului de astăzi şi a Bărăganului, în care predomina la acea vreme vegetaţia de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mişcătoare apoi mlaştinoase în jurul Dunării.Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Ţării Româneşti, începand cu domnia lui Basarab I sau după alţi istorici a lui Vladislav I (Vlaicu Voda) şi până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Ţării Româneşti s-au situat în Muntenia (cu excepţia perioadei 1770-1771 când aceasta s-a aflat în Craiova). Până în secolul XVIII denumirea "Muntenia" se întindea şi asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută ca o regiune istorică distinctă.

Muntenia este o regiune istorică din sudul României. Limitele sale sunt: la nord munţii Carpaţi (care o delimitează de Transilvania), la vest râul Olt (care o separă de Oltenia), la sud şi est fluviul Dunărea (care o delimitează de Bulgaria şi Dobrogea), iar la nord-est râurile Milcov, Putna şi Siret (dincolo de care se află Moldova).Are în componenţă actualele judeţe şi unităţi administrative: Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Prahova, Teleorman (fără comuna Islaz), Municipiul Bucureşti. De asemenea, segmentele situate de est de râul Olt din judeţele Vâlcea şi Olt, precum şi sudul judeţului Vrancea (la sud de Milcov) fac parte din regiunea istorică Muntenia.Cele mai importante oraşe în această regiune sunt Bucureşti, Alexandria, Brăila, Buzău, Călăraşi, Giurgiu, Piteşti, Ploieşti, Slatina, Slobozia şi Târgovişte.Principalele ape curgătoare care străbat această regiune sunt Dunărea, precum şi unii afluenţi direcţi ale acesteia: Olt, Vedea, Argeş, Călmăţui (în judeţul Brăila şi judeţul Teleorman), Ialomiţa şi Siret.

3.CLIMA

Dispunerea în trepte a reliefului conduce la apariţia următoarelor tipuri de climă: climatul de munte, climatul de deal, climatul de câmpie.

Regiunea Muntenia Sud

Suprafata totala: 34,453 km2 (14.54% din suprafata totala a Romaniei), eritoriul Regiunii are trei forme de relief, care se succed de la Nord catre Sud avand intre ele o diferenta de inaltime de 2,500 m. Structura formelor de relief : 70,7 % câmpie, 19,8 % deal, 9,5 % munte.

DIAGNOSTICUL ECOLOGIC AL REGIUNII

SUD-MUNTENIA

4.CALITATEA NECORESPUNZATOARE A AERULUI AMBINENTAL

Pentru categoria de probleme “Calitatea necorespunzatoare a aerului ambiental” în Regiunea Sud Muntenia principalele probleme/aspecte de mediu identificate se refera la: poluarea datorată traficului, poluarea datorată desfăşurării activitaăţilor industriale cu impact transfrontier, diminuarea fondului forestier, existenţa depozitelor de deşeuri menajere amenajate necorespunzător.

Traficul rutier constituie o sursa de poluare importantă în regiune datorită numarului mare de autovehicule existente, precum şi faptului că, datorită absentei drumurilor ocolitoare ale localitatilor, traficul de tranzit, deosebit de intens pe drumurile nationale, are loc în interiorul ariilor locuite. Din acest motiv, un procent semnificativ din populaţia regiunii (locuitorii din zonele limitrofe căilor de trafic) este expus la poluarea generată de traficul rutier. Dominantă din acest punct de vedere este axa E-V.

Impactul asupra sanătăţii umane: efectele asupra sănătaţii umane sunt legate de nocivitatea gazelor de eşapament care conţin NOx, CO, SO2, CO2, compuşi organici volatili, particule incarcate cu metale grele (plumb, cadmiu, cupru, crom, nichel, selenium, zinc). Aceste noxe împreună cu pulberile antrenate de pe carosabil pot provoca probleme respiratorii acute si cronice, precum şi agravarea altor afecţiuni. Traficul greu, generator al unor niveluri ridicate

de zgomot şi vibraţii, precum şi fondul sonor permanent determină condiţii de apariţie a stresului, cu implicaţii uneori majore asupra stării de sănătate.

Impactul asupra mediului: gazele emise din trafic contribuie atât la creşterea acidităţii atmosferei, cât şi la formarea ozonului troposferic, cu efecte directe şi/sau indirecte asupra tuturor componentelor de mediu (vegetaţie, fauna, sol, apă). Prezenţa metalelor în gazele de eşapament afectează calitatea solului şi apelor, starea de sănătate a florei şi faunei. De asemenea, are loc poluare solului cu diferite deseuri în special în locurile de parcare cu produse petroliere provenite de la unele defecţiuni ale autovehiculelor, precum şi cu diferite substanţe provenite din accidente rutiere.

Impactul asupra calităţii vieţii: traficul produce disconfort locuitorilor din zonele căilor rutiere importante prin gazele de eşapament şi prin zgomot şi vibraţii, scăderea valorilor estetice ale peisajului generată de emisiile de gaze arse şi de fum, creşterea costurilor pentru îngrijirea medicală şi pentru întreţinerea locuinţelor.

Emisiile de SO2 au înregistrat în general o continuă scădere, în perioada 1995 - 2005, cu uşoare creşteri în anii 2001 şi 2003. După tendinţa uşor crescătoare a emisiilor de dioxid de sulf din perioada 2005 - 2006, de la 765.000 t în 2004, până la 826.000 t în 2006, în anul 2007 emisiile de SO2 au atins o valoare de 754.379 t .