Ecologie Spirituală

Ecologia, conform dicţionarului enciclopedic, este „ştiinţa care studiază relaţiile dintre organisme şi ambianţa lor, fie că este vorba de individ, populaţie sau de o comunitate”, iar spiritul reprezintă „factor ideal a existenţei (opus materiei)”, în filozogia idealistă şi în conceptele religioase spiritul este un „element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea”.

Ecologia spirituală constă în problemele preponderent mentale, intelectuale (ştiinţa, teologia, filozofia), iraţionale (magia) şi afective (decoraţiile, artele, podoabele). Este o ştiinţă a sufletului curat şi a inteligenţei sociale, care studiază relaţia dintre om şi natură, Omul este singura vieţuitoare de pe planetă care este înzestrat cu inteligenţă, mintea omului

poate percepe şi înţelege multe lucruri, dar dacă nu le percepe şi spiritual, este doar parţial un succes.

Privind prima concepţie, este de menţionat formularea lui PROTAGORAS din ABDERA 485-415 înainte de Hristos): “Omul este măsura tuturor lucrurilor”.

Astăzi ecologia îl contrazice pe Protagoras. Omul nu este măsura tuturor lucrurilor, ci pe Pământ şi în lumea materială omul este unica fiinţă care poate măsura lucrurile.

Omul este un produs al evoluţiei ecosferei, în care rămâne integrat deoarece existenţa lui este indisolubil legată de cea a altor specii şi a întregului înveliş al planetei. Dacă evoluţia tuturor celorlalte specii de pe glob se datorează doar acţiunii unor legi biologice (în primul rând a selecţiei naturale), în procesul dezvoltării speciei umane acţionează pe lângă legile biologice, o nouă categorie de legi – legile sociale, a căror bază este reprezentată prin procesul muncii.

Datorită numărului şi mai ales prin stăpânirea ştiinţei şi a tehnologiei, omul a devenit specie dominantă în ecosferă, putând transforma mediul, adaptându-l nevoilor sale, în timp ce la celelalte specii procesul este invers, speciile se adaptează la mediu. În urma acestor fapte, omul a ieşit de sub acţiunea legilor luptei pentru existenţă cu alte specii şi de sub acţiunea competiţiei biologice intraspecifice.

Factorul antropic este cel mai dinamic dintre toţi factorii, el punându-şi amprenta asupra echilibrului ecologic de la primele începu¬turi. Natura îi contestă încă omului dreptul de a transforma toată suprafaţa pământului în scopul obţinerii de alimente şi alte bunuri. De altfel, o asemenea acţiune ar fi potrivnică chiar intereselor sale de perspectivă.

Nicolai Berdeaev, în lucrarea "Destinul omului în lumea actuală", face următoarele consideraţiuni: "La început, maşina fusese chemată să elibereze omul de natură şi să-i uşureze truda, dar ea n-a făcut, la urma urmei, decât să-1 supună la o nouă sclavie şi să-1 despoaie de ultimele sale bunuri, transformându-l în şomer". Aceste aserţiuni au o anumită tentă pesimistă, în realitate, maşinismul ca şi automatizarea şi cibernetizarea au fost în mod predominant benefice pentru om. Viaţa a demonstrat că omul este capabil să se protejeze şi să-şi creeze destinul său. În această privinţă, Ficher consemna: "Omul va continua să se dezvolte. El va dori, totdeauna, să fie mai mult decât ceea ce poate să fie, se va revolta totdeauna împotriva limitelor naturii sale, se va strădui, totdeauna, să se depăşească, şi va aspira tot timpul la nemurire". Pe marginea acestor aserţiuni, putem adăuga că, destinul atât al naturii, cât şi al umanităţii depinde de societatea propriu-zisă, de conştiinţa şi raţiunea ei.

Spiritualitatea este de un ajutor imens în favorizarea unei dezvoltări optime, integrale a personalităţii umane. Ea revelează gradat unitatea în diversitate. Adevărata spiritualitate învaţă armonia şi unitatea tuturor curentelor spirituale autentice. Atât esenţa cât şi scopul tuturor orientărilor spirituale adevărate este dobândirea purităţii perfecte a minţii şi a inimii. Fiecare curent spiritual sau religie are propriile sale precepte şi principii. Dar nici un curent spiritual veritabil nu predică ura, neadevărul sau nedreptatea. „Spune adevărul”, „fii drept”, „iubeşte-L pe Dumnezeu” – spun UPANISHADELE. Astfel de îndemnuri sacre pot fi găsite de asemenea în toate celelalte curente spirituale sau religii. Astfel, toate curentele spirituale afirmă valorile umane universale şi servesc drept lumină călăuzitoare ce duce la progresul şi dezvoltarea armonioasă a umanităţii. Ele toate facilitează, mai devreme sau mai târziu, descoperirea şi manifestarea scânteii Divine (Spiritul, ATMAN) care există în om. La o analiză foarte atentă se constată însă că în perioada actuală oamenii, în general, şi tinerii în special, au uitat străvechea orientare spirituală a tradiţiei milenare, valorile sacre şi s-au îndepărtat de Dumnezeu, fiind amăgiţi de ştiinţa modernă şi cel mai adesea de tehnologie.

Noi suntem adeseori tentaţi să considerăm în mod simplist creaţia ca atare, gândind că aceasta în fond nu este decât Natura inconştientă, ignorând astfel Principiul Divin Conştient care, permanent armonizează Natura şi creează astfel un echilibru corect între toate constituentele sale diferite. Oamenii de ştiinţă şi tehnologii, urmărind de cele mai multe ori interese egoiste, renume şi faimă, ignoră securitatea şi tainele societăţii şi ale naţiunilor, tulburând prin anumite acţiuni echilibrul Naturii, aceste aspecte având drept consecinţă diferite accidente şi calamităţi, pierderi şi suferinţe pentru foarte mulţi oameni. De exemplu, oceanele conţin aerul care ar putea fi necesar Pământului pentru mai mult de zece ani. Un fulger de pe cer emite suficientă energie pentru a satisface necesarul întregii lumi timp de 20 de ani. Construind în mod haotic diguri gigantice şi acumulând cantităţi imense de apă într-un singur loc, pământul coboară în acea zonă şi, în consecinţă, compensativ, se ridică într-o altă zonă, precum valurile mării. Exploatarea fără discernământ a resurselor naturale, realizată de oamenii de ştiinţă şi de tehnologi ai diferitelor mine pentru extracţie de minerale, petrol şi alte uleiuri creează un dezechilibru şi atrage după sine poluarea celor cinci elemente majore - Pământul, Apa, Focul, Aerul, Eterul, lucru care duce la catastrofe, precum cutremure de pământ, erupţii vulcanice etc. Proliferarea rapidă aberantă şi excesivă a industriilor, fabricilor, automobilelor, etc., are printre altele ca efect poluarea atmosferei şi este totodată responsabilă pentru creşterea frecvenţei unor boli, cum ar fi eosinofilia, astmul, pneumonia, surzenia, febra tifoidă etc. Totuşi, ştiinţa în sine nu este rea şi ceea ce este totdeauna necesar este ca omul să o folosească cu măsură, într-un mod corect, înţelept şi judicios.

Spiritualitatea a fost asociată Naturii încă din cele mai vechi timpuri, din vremea în care puterea celor patru elemente fundamentale - apa, focul, pământul şi aerul afecta direct vieţile oamenilor. În perioada modernă, civilizaţia evoluată ne-a îndepărtat pe mulţi dintre noi de Natură şi de forţele ei misterioase, făcându-ne să uităm că magia sa este singura capabilă să ne rezolve cu adevărat problemele, dacă ştim să i-o cerem, să ne contopim cu ea.