Ecosistemul

ARGUMENT

Oamenii s-au smuls din cercul vietii imbolditi nu de nevoi biologice, ci de organizarea sociala pe care au nascocit-o pentru a cuceri natura - un mijloc de a dobandi bogatii care satisfac cerinte aflate in conflict cu cele care guverneaza natura. Rezultatul final este criza mediului ambiant, o criza a supravietuirii. Pentru a supravietui, trebuie sa inchidem cercul. Trebuie sa restituim naturii bogatia imprumutata de la ea.

Solutia care vadeste incredere in progresul civilizatiei contemporane, sustinand pozitia optimista opusa atit „pesimismului ecologic”, cat si conceptiilor apologetice ale „optimismului tehnologic”, nu consta in renuntarea la avantajele procesului sau la reducerea numarului populatiei- ceea ce ar conduce la o reducere a poluarii- ci in renuntarea la programele militare si alocarea fondurilor acestora reorganizarii economiei conform cu cerintele ecologice.

În ecologie, un ecosistem este o unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită din biotop și biocenoză și capabilă de productivitate biologică. Conceptul de ecosistem a fost introdus în stiinta dupa ce ecologia se constituie în ramura de sine statatoare a biologiei. Notiunea de ecosistem apartine botanistului englez A.G. Tanslez. Sensul termenului ecosistem derivă din componentele sale: oikos, din greceşte cu înţelesul de sat sau casă şi systema, din latineşte cu sensul de ansamblu de elemente.

Ecosistemul cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză. Plantele si animalele nu pot exista fara apa, aer, lumina, temperatura, sol, adica o biocenoza nu poate exista fara un anumit biotop. Intre alcatuirea biotopului si alcatuirea biocenozei exista relatii stranse care creeaza o anumita unitate. Ecosistemul reprezinta acea legatura structurala si functionala dintre biotop si biocenoza.

Mediul de viata este reprezentat de totalitatea factorilor fara viata (abiotici) si inzestrati cu viata (biotici). Partea abiotica a mediului formeaza biotopul, care cuprinde substratul (elemente minerale si organice) si factorii climatici (lumina, temperatura, umiditate, vant), iar partea biotica formeaza biocenoza, fiind reprezentata de populatiile de plante si animale din specii diferite, care traiesc intr-un biotop.

INTRODUCERE

Ecosistemele sunt unitati functionale si structurale rezultate din integralitatea biotopurilor (habitatelor) si a biocenozelor. Dar biotopul si biocenoza sunt atat de întrepatrunse, separarea lor in spatiu fiind absolut imposibila. Biotopul fara biocenoza si biocenoza fara biotop sunt de neconceput. În ecosisteme se realizeaza interactiunile dintre biotop si substanta vie. Orice ecosistem dispune de un fond de substante abiotice pe care se „ suprapun” procesele biologice prin care atomii trec din combinatii minerale in combinatii organice si invers. Ecosistemul fiind o structura functionala, functionalitatea lui rezulta din relatiile dintre speciile care îl compun, cat si din interactiunile acestora cu factorii abiotici. Scopul ecosistemului este de a antrena energia solara si substantele nutritive in circuitul biologic, pentru a fi transformate in substantele organice ce alcatuiesc indivizii populatiilor din biocenoza. Astfel, ecosistemul este o unitate productiva de substanta organica ce se materializeaza in organismele ce populeaza biotopul respectiv. Organizarea ecosistemelor consta în studiul partilor, structurii si functiilor sale. Biocenoza este alcatuita din totalitatea populatiilor din specii diferite de plante si animale dintr-un biotop.

Substratul biotopului poate fi de trei feluri, dupa natura sa: solid (solul), lichid (apa) si gazos (atmosfera) ; deci si biotopurile sunt de trei feluri: terestru (de exemplu parcul, avand ca substrat solul), acvatic (de exemplu balta, avand ca substrat masa apei si substratul solid de pe fundul apei) si biotopul aerian, avand ca substrat atmosfera. Biocenozele terestre si cele acvatice au o structura verticala si una orizontala.

Intre biotop si biocenoza exista o stransa legatura si influente reciproce; ele nu pot exista decat impreuna. Biotopul si biocenoza formeaza impreuna ecosistemul. In tara noastra, ecosistemele prezinta sase aspecte sezoniere: prevernalul, vernalul, estivalul, serotinalul, autumnalul si hibernalul.

Aparitia acestor sezoane au determinat si o ritmicitate a activitatii organismelor animalelor. Din acest punct de vedere, organismele pot fi active toata perioada anului (sedentare sau migratoare) si care alterneaza perioada de activitate cu cea de repaus (hibernare sau amortire).Unele vietuitoare nu sunt specifice anumitor biotopuri. De exemplu, ghiocelul creste in mai toate tipurile de relief, de la campie pana la zona alpina, in paduri, tufarisuri, poieni sau ciocanitoarea pestrita care este cea mai comuna ciocanitoare de la noi, traieste in toate padurile de ses si de deal, dar populeaza si localitatile, sesurile si gradinile.