Ecotoxicitatea Agenților Chimici

Domeniu: Ecologie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 23 în total

Cuvinte : 4544

Mărime: 34.86KB (arhivat)

Publicat de: Norman-Arian Iordan

Puncte necesare: 7

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Vlad Adrian

Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie Chimia Mediului

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Introducere 3
1. Intoxicaţiile cu pesticide 5
1.1. Pesticide organofosforice 5
1.2. Pesticide organoclorurate 6
2. Intoxicaţiile cu monoxid de carbon 7
3. Intoxicaţiile cu etanol 9
4. Intoxicaţiile cu metanol 13
5. Intoxicaţiile cu mercur şi derivaţii săi 14
6. Intoxicaţiile cu etilenglicol 15
7. Intoxicaţiile cu acid clorhidric şi derivaţii săi 16
8. Intoxicaţiile cu plumb tetraetil 17
9. Intoxicaţiile cu substanţe corosive 17
10. Intoxicaţiile cu substanţe caustice 20
11. Intoxicaţiile cu arsen şi derivaţii săi 20
Concluzii 22
Bibliografie 23

Extras din proiect

Introducere

Prin toxic se înţelege orice substanţă exogenă care, odată pătrunsă în organism, induce alterări funcţionale şi/sau lezionale ce caracterizează starea de intoxicaţie.

Cele mai frecvente cazuri de intoxicaţii mortale sunt produse de următoarele substanţe:

- pesticidele cărora le revin aproximativ 40% din cazurile

mortale prin intoxicaţie.

-monoxidul de carbon (CO), aproximativ 20-25%.

-alcoolul etilic (etanolul), având ponderea de 15%.

-substanţele medicamentoase cu 12%.

Urmează, cu pondere mai mică, alte substanţe chimice întâlnite în industrie şi în mediul casnic-gospodăresc. Cel mai frecvent intoxicaţiile se produc în mediul casnic. Din punct de vedere juridic, intoxicaţiile pot fi accidentale şi voluntare (omucidere, sinucidere, toxicomanie).

Toxicitatea substanţelor este condiţionată atât de proprietăţile

toxicului, cât şi de reactivitatea organismului, dintre care cele mai

importante sunt:

1. Doza (cantitatea) substanţei toxice. În doze mici substanţa poate avea efect benefic (curativ) sau să nu acţioneze deloc asupra organismului uman, iar în cantităţi mari, acţiunea acesteia va fi toxică.

2. Concentraţia. Acţiunea dozei egale va fi mai rapidă şi mai promptă atunci când substanţa este mai concentrată.

3. Proprietăţi fizico-chimice. Starea gazoasă este mai periculoasă datorită gradului de dispersie. Doar substanţele solubile pot pătrunde în organism, cele nesolubile vor avea doar acţiune locală.

4. Viteza de pătrundere şi eliminare. Capacitatea de absorbţie şi de a pătrunde în sânge, alături de capacitatea de eliminare din organism, determină concentraţia toxicului în sânge. Concentraţia toxicului în sânge arată intensitatea acţiunii acestuia asupra organismului uman.

5. Căile de pătrundere a toxicelor: prin respiraţie; pe cale digestivă (prin mucoasa bucală, stomac, intestin şi mucoasa rectală inferioară); pe cale transcutanată (prin piele); parenterală (intravenos, intramuscular, subcutanat); transplacentară; pe cale genitală; prin mucoasa nazală sau conjunctivală. Cu cât mai rapid ajunge toxicul spre organul-ţintă, cu atât mai repede se declanşează intoxicaţia.

6. Existenţa efectului cumulativ. Dacă substanţa se acumulează în organism fără ca să se elimine, concentraţia acesteia creşte până la apariţia efectului toxic (metalele grele, medicamentele).

7. Starea organismului. Reacţia organismului este individuală şi depinde de sex, vârstă, greutatea corpului, toleranţă şi existenţa bolilor cronice.