Efectele Nocive ale Poluării Aerului

ARGUMENT

Încă de la apariţia sa pe Terra, homosapiens a influenţat mediul natural în sensul dorit de el, pentru a-şi asigura protecţie, hrană, căldură, deci supravieţuirea şi dezvoltarea. De la început impactul a fost neglijabil.datorită numărului redus de indivizi şi adaptării la mediu, efectele s-au amplificat.

Lucrarea de faţă tratează una dintre problemele acute cu care se confruntă astăzi omenirea – prevenirea şi combaterea efectelor diferiţilor poluanţi ai mediului înconjurător.

În capitolul unu, respectiv în introducere este vorba despre extinderea noţiunii de nocivitate.

În al doilea capitol descriu acţiunea poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei.

Al treilea capitol este cel în care vă prezint efectele nocive ale poluării aerului; procesul produs de impurificarea aerului în aparatul respirator, fac referire la efectele îmbolnăvirilor cronice şi acute, la efectele specifice care dau naştere cancerului bronhopulmonar, frecvenţa acestei boli crescând paralel cu urbanizarea, industrializarea şi fumatul. Nocivitatea pentru plante şi animale precum şi efectele asupra obiectelor sunt două subiecte la fel de importante. Poluarea aerului are un efect evident şi asupra mediului înconjurător, de exemplu un oraş poluat privit din avion apare învelit într-o masă de fum care îl face aproape invizibil.

În mod cert există şi consecinţe economice şi sociale ale poluării aerului. Îndeosebi prejudiciile aduse sănătăţii, confortului şi tulburările de ordin psihologic şi estetic, degradarea peisajului, a traseelor turistice, a operelor de artă fac imposibilă aprecierea cantitativă a consecinţelor totale ale poluării aerului.

În capitolul patru vă prezint câteva statistici privind poluarea aerului şi efectele ei.

După analiza durabilă a acţiunii unor poluanţi (fizici, chimici şi biologici) asupra organismului uman, precum şi asupra altor elemente ale biosferei, se insistă îndeosebi asupra aspectelor de prevenire a efectelor nocive în vederea protejării mediului ambient şi a echilibrului ecologic. Păstrarea nealterată a componentelor de bază al mediului de viaţă şi de muncă al omului, au o importanţă deosebită pentru dezvoltarea şi progresul neîntrerupt al societăţii.

Din lucrare se desprinde idea că măsurile de prevenire şi combatere luate de către autorităţi şi om în particular vor limita acţiunea nocivă a diferiţilor poluanţi şi se va menţine calitatea şi echilibrul mediului ambiant.

Cap. 1. INTRODUCERE

1.1 EXTINDEREA NOŢIUNII DE NOCIVITATE

În mod curent termenul de nocivitate îşi limitează aria de aplicaţie la vieţuitoare şi îndeosebi la om. De altfel, poluarea este strâns legată de nocivitate. De aceea, uneori, întreprinderile industriale sunt clasificate în, “no¬cive” şi ”nenocive” criteriul fiind capacitatea lor de a emite sau nu, poluanţi de natură toxică şi în cantităţi care afec¬tează vieţuitoarele. Chiar din acest exemplu rezultă că poluarea, ca şi nocivitatea, se referă la agenţii poluanţi atmosferici — pulberi şi gaze — dar uneori şi la agenţi ca radiaţiile, zgomotul etc. Prin concentraţie, extinderea şi agresivitatea lor, poluanţii atmosferici sunt consideraţi mai nocivi decât alţi agenţi poluanţi.

Dar nocivitatea îşi poate extinde sfera şi la efectele indirecte ale poluării asupra vieţuitoarelor şi omului, efecte care duc la alterarea şi degradarea altor factori de mediu, ca şi a obiectelor, bunurilor etc, precum si efectele nefavorabile indirecte care îngreunează desfăşurarea vieţii individuale şi colective, cum sunt consecinţele negative asupra alimentului, salubrităţii mediului etc.

Factorii naturali, între care şi componenţii atmosferei reprezintă condiţii primordiale pentru menţinerea vieţii, omului revenindu-i obligaţia de a-i folosi cât mai judicios, ferindu-se totodată de unele însuşiri fizice nefavorabile ale atmosferei, cum sunt frigul, umezeala sau uscăciunea extremă. Prin modificarea cantitativă şi calitativă a facto¬rilor naturali, prin substituirea lor cu factorii artificiali care modifică compoziţia atmosferei, are loc poluarea, iar agenţii poluanţi ai atmosferei sunt apreciaţi ca nefavora¬bili, nocivi, în orice cantitate ar fi găsi în aer.

În acest sens, un comitet de experţi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii aprecia în 1964 că “poluarea aerului cu substanţe biologic nocive ar trebui evitată cât mai mult posibil”. Într-adevăr, pe baza cunoştinţelor medicale despre activitatea corpilor străini pătrunşi în organism, se reliefează concluzia că poluanţii din aer care au pătruns în organism provoacă efecte nedorite, nefavorabile, în orice cantitate s-ar găsi, iar creşterea proporţională a acestora în atmosferă, determină efecte nocive din ce în ce mai puternice în organism. Spre deosebire de concepţia despre factorii fizici faţă de care se consideră că omul se adaptează şi poate chiar să-şi crească rezistenţa fizică şi longevitatea, este aproape unanimă părerea că agenţii poluanţi de natură chimică exercită totdeauna o acţiune negativă. Reacţia faţă de impurităţi reprezintă numai aparent o adaptare, în realitate, ea reprezintă o cedare, o alterare de funcţii şi de structuri.

Aerul constituie factorul de mediu care se află tot¬deauna în ambianţa omului şi, de aceea, prezenţa impu¬rităţilor în aer, sub formă de aerosoli sau gaze, permite pătrunderea continuă în căile respiratorii, determinînd astfel şi accesul, aproape cu certitudine, în mediul intern.

Această caracteristică a aerului de a ajunge nemijlocit şi aproape obligatoriu în organismul uman este proprie acestui factor de mediu şi se datorează însuşirilor sale fizice şi chimice şi importanţei sale biologice.

Apa, a cărei existenţă se limitează la canale şi rezer¬voare, oricât de mari ar fi ele — râuri, fluvii, lacuri, mări —, nu vine în contact cu corpul omului decît la dorinţa acestuia şi numai accidental în alte împrejurări. Nevoia de apă este de asemenea limitată.

Aerul, dimpotrivă, se află în contact permanent cu întreaga suprafaţă a mucoasei respiratorii şi a pielii, iar filtrarea de enorme cantităţi de aer prin plămâni favorizează pătrunderea şi, în parte, reţinerea impurităţilor pe care le conţine.

Cap. 2. ACŢIUNEA POLUĂRII AERULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI

Din punctul de vedere al acţiunii asupra sănătăţii putem distinge efec¬tele directe şi efectele indirecte (rezultate din acţiunea asupra mediului).