Efectele schimbărilor climatice asupra mediului din spațiul urban

INTRODUCERE

Orasele au fost si raman “motorul progresului si leaganul a numeroase cuceriri intelectuale, culturale… si tehnologice” (Kofi Annan, 1997- Congresul ONU asupra habitatului), cea mai buna organizare a coabitarii umane, desi proportiile urbanizarii sunt si vor ramane mult timp diferite de la o regiune la alta, de la o tara la alta.

Orasul, spatiul urban in general, este o realitate care s-a impus atentiei geografilor inca din secolul XIX. V.Mihailescu (1928) considera orasul “…o forma de organizare a spatiului geografic in vederea concentrarii, prefacerii si redistribuirii bogatiilor si a energiilor sociale…”.

In cazul tarii noastre, conform principiilor de baza adoptate in 1967 (cu privire la imbunatatirea organizarii administrativ - teritoriale a Romaniei si sistematizarea localitatilor), orasul trebuie sa fie un centru cu o populatie numeroasa, a carei activitate este predominant neagricola, un centru cu functii politice – administrative, cu un insemnat potential industrial, comercial, social – cultural, dar si cu multiple legaturi cu zona inconjuratoare, asupra careia exercita o influenta economica si organizatorica.

Inainte de toate spatial urban este un spatiu geografic care se defineste printr-o serie de proprietati metrice, prin dimensiuni, suprafete, densitati.

Este un spatiu fizico-geografic care se caracterizeaza printr-un relief anume, o structura geografica a subsolului sau, o retea de ape de suprafata si subterane, un climat si microclimat specific, o vegetatie naturala sau plantata. Clima influenteaza evident arhitectura urbana( de exemplu: acoperis in terasa si case ce au curti interioare in zonele calde si secetoase). Aspectul general si curatenia oraselor depind, in parte, de clima: orasele din vecinatatea deserturilor sunt pline de praf, in timp ce orasele din zonele cu climat ploios au fatade spalate, curate.

De asemenea, spatial urban este un spatiu economic, un spatiu adaptat, un spatiu social, un spatiu perceput si locuit diferit, este locul multiplelor conflicte si contradictii.

Cele mai reprezentative elemente ale spatiului urban sunt cadrul natural, unitatile economice, dotarile urbane, echiparea tehnica, cadrul construit si compozitional, circulatia (persoanelor si marfurilor), locuintele, populatia, forta de munca.

Cadrul natural, de exemplu constituie un element restrictiv pentru dezvoltarea urbana (amplasarea unitatilor economice a dotarilor urbane), asigura protectia ecologica a populatiei, asigura protejarea unor componente valoroase ale cadrului construit sau ale mediului natural.

Orasele lumii se afla in impas. Lester Brown considera ca “raportul dintre numarul de parcuri si numarul de parcari ar putea fi cel mai bun indicator al masurii in care viata este posibila intr-un oras - un indicator al masurii in care orasul respectiv este conceput pentru oameni sau este conceput pentru masini.

In Mexico City, Teheran, Bangkok, Shanghai si in sute de alte orase, calitatea vietii zilnice se deterioreaza din ce in ce mai mult. Respirarea aerului in unele orase echivaleaza cu fumatul a doua pachete de tigari pe zi.

Ca raspuns la aceste conditii cautam sa facem loc unui nou urbanism. Max Sorre afirma in 1950, ca “Factorul geografic cel mai eficient al concentrarii industriale este concentrarea urbana”.

Urbanizarea inseamna un proces de dezvoltare intensa a oraselor existente si de crestere, in ritm accelerat, a numarului oraselor si populatiei urbane, ce are la baza dezvolatarea social-economica si evolutia politica a tarii. Avand in vedere gradul ridicat de civilizatie pe care il ofera si pe care si-l doreste omul timpurilor noastre - urbanizarea este considerata un proces pozitiv.

Ca proces global, urbanizarea contemporana se caracterizeaza prin trei trasaturi majore:

- cresterea rapida a populatiei urbane;

- concentrarea din ce in ce mai puternica a populatiei urbane;

- extinderea teritoriala a oraselor.

Una dintre cele mai remarcabile transformari urbane moderne s-a petrecut la Bogotá, Colombia. Primarul din acea perioada, Enrique Peňalosa, a realizat ca un oras ce reprezinta un mediu placut pentru copii si pentru batrani, va reprezenta un mediu placut pentru oricine. In doar cativa ani, el a transformat calitatea vietii urbane, conform viziunii sale asupra a ceea ce ar trebui sa fie un oras destinat oamenilor. Sub conducerea sa, in oras a fost interzisa parcarea masinilor pe trotuare, au fost create sau renovate 1200 de parcuri, a fost introdus un sistem de transport rapid si de mare succes cu autobuzele, au fost construiti sute de kilometri de alei pentru biciclisti si strazi pentru trafic pietonal, s-au plantat 100 000 copaci.

In imbratisarea acestei noi filosofii cu privire la piata urbana, Peňalosa nu este singur. Reforma inceputa in Bogotá este purtata mai departe, de catre succesorul sau, Antanas Mockus.

In Romania, procesul de urbanizare, de dezvoltare a fenomenului urban a urmat aceleasi legi generale pe care le-au urmat fenomenul pe plan mondial, manifestandu-se insa in forme specifice – conform unor particularitati geografice si istorico – sociale din diferite etape.

Urbanizarea este tendinta dominanta a timpurilor noastre. Pana in 2008, mai mult de jumatate dintre noi vor trai in orase – ceea ce inseamna ca vom deveni, pentru intaia data o specie urbana.

1. Caracteristicile ecologice ale spatiului urban

Orasul ecologic – obiectiv prioritar in urbanismul viitorului

Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator (Rio de Janeiro, 1992) si asupra asezarilor umane (Habitat II, Istanbul, 1996) au condus la crearea unui mediu deosebit de favorabil pentru implementarea schimbarilor in conceptia urbanistica.

Imbunatatirea calitatii mediului urban va genera locuri de munca, va reduce costurile si riscurile de mediu, va facilita satisfacerea cerintelor populatiei in viitor si va permite dezvoltarea unor societati mult mai coezive.

Orasul ecologic se individualizeaza prin masura in care considerentele de mediu sunt incorporarile in elaborarea deciziilor atat in sectorul public, cat si in cel privat. Avand in vedere continuitatea schimbarilor economice, sociale si tehnologice, solutiile nu sunt permanente. Orasele construite acum vor trebui sa satisfaca exigentele locuitorilor si peste 30, 50 sau 100 de ani, cand conditiile de consum, productie si de mediu vor fi foarte diferite.

Orasele presupun o concentrare de mancare, apa, energie si materiale pe care natura nu le poate furniza. Concentrarea unor astfel de mase de materiale, urmata de dispersarea lor sub forma de gunoi menajer, ape reziduale si poluanti ai aerului si ai apei, sunt probleme cu care se confrunta administratorii oraselor de pretutindeni.