Efectul nociv al freonilor de tip CFC și CHFC asupra mediului înconjurător

Avem de-a face cu o criza la nivel mondial: activitatea omului ameninta echilibrul natural al gazelor atmosferice periclitand astfel siguranta intregii planete. Pericolele inregistrate sunt:

– subtierea stratului de ozon,

– efectul de sera

– incalzirea globala

– ploile acide

Alarmant este si faptul ca populatia lumii nu constientizeaza gravitatea acestui aspect desi efectele devastatoare au inceput deja sa apara.

Cea mai vulnerabila parte a sistemului ecologic al Pamantului este atmosfera. Este vulnerabila pentru ca este foarte subtire. Celebrul astronom si astrobiologist Carl Sagan compara atmosfera cu un strat de lac pus pe suprafata unui glob mare. Este destul de subtire cat sa ii putem schimba compozitia. Iar schimbarile aparent nesemnificative pot produce grave perturbatii pentru mediul inconjurator.

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite ,in mare parte azot (78%) ,si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu si neon.Toate acestea sunt gaze neutre ,adica nu intra in reactie cu alte substante.Mai exista urme de dioxid de sulf ,amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive ,fum ,sare,praf si cenusa vulcanica.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani ,este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi:

- efectul de sera ,

- incalzirea globala ,

- poluarea aerului,

- subtierea stratului de ozon

ploile acide.

Radiatiile solare vin sub forma de unde de lumina, acestea incalzind pamantul. O parte a radiatiilor care sunt absorbite si care incalzesc Pamantul este retrimisa in spatiu sub forma de radiatie infrarosie. O parte a razelor infrarosii care pleaca este captata de catre acest strat al atmosferei si tinuta in interiorul sau. Este un lucru bun pentru ca mentine temperatura Pamantului intre anumite limite – constanta si suportabila. Fara acest strat razele infrarosii reflectate ar parasi atmosfera si Pamantul ar ingheta. Problema se afla in extrema cealalta: stratul subtire al atmosferei este ingrosat de catre intreaga poluare globala si pe masura ce se ingroasa din ce in ce mai multe radiatii care pleaca sunt oprite. Astfel, atmosfera se incalzete in intreaga lume. Aceasta este incalzirea globala.

Prima persoana care a propus masurarea cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera terestra a fost profesorul Roger Revelle, in anul 1957. A masurat timp de decenii prin baloane meteorologice inaltate in fiecare zi in mijlocul Pacificului si a intocmit un grafic al variatiei cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera terestra prin care se putea observa o crestere cu fluctuatii de la an la an. Motivul pentru care scade o data in fiecare an este faptul ca suprafata de uscat se afla in cea mai mare masura la nord de Ecuator, tot aici aflandu-se desigur si cea mai mare parte a vegetatiei, fiind foarte putina in sud. Astfel, cand emisfera nordica este inclinata spre Soare (primavara si vara),ies frunzele ce inspira dioxidul de carbon, iar cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera scade. Cand emisfera nordica nu este inclinata catre Soare (toamna si iarna), frunzele cad si expira dioxid de carbon,iar cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera creste din nou. Astfel, este ca si cum intregul pamant inspira si expira o data pe an.

Impactul acestei cresteri a dioxidului de carbon se poate vedea in pozele urmatoare facute la diferenta de 30 de ani cu varful Kilimanjaro, in aceeasi perioada a anului. Se observa scaderea ingrijoratoare a stratului de zapada.

Iar acum,o poza facuta recent a varfului Kilimanjaro din Africa

Intr-un deceniu nu va mai fi deloc zapada pe Kilimanjaro.

In Muntii Himalaya este o problema deosebita deoarece 40% din toata populatia globului isi ia apa de baut din rauri si izvoare din care mai mult de jumatate sunt alimentate de apa rezultata in urma topirii ghetarilor. Acesti 40% din oamenii de pe Pamant se vor confrunta in urmatoarea jumatate de deceiu cu o lipsa acuta din cauza acestei topiri. Exemplele pot continua. Elvetia: