Eliminarea dioxidului de sulf din gaze

I. INTRODUCERE

Dezvoltarea accentuata a industriei din ultimele decenii a demonstrat relatia strânsa existenta între cresterea economica si modificarile ce se petrec asupra mediului inconjurator.

La ora actuala, orice politica de dezvoltare care nu este ancorata într-un context ecologic este sortita esecului. La începutul dezvoltarii umane, mediul era protejat natural datorita, pe de o parte posibilitatilor reduse ale omului de a transforma natura, iar pe de alta parte capacitatii mediului de a se autoregla. Pe masura industrializarii societatii umane, activitatile generatoare de poluare au depasit capacitatea de autocuratare si autoreglare a factorilor de mediu, ajungându-se sa se puna în pericol existenta vietii pe Pamant.

Compozitia atmosferei s-a schimbat ca urmare a activitatii omului, emisiile de noxe gazoase, pulberi si aerosoli conducând la grave probleme de mediu ca: poluarea urbana, ploile acide, modificarea climei.

Cele mai importante surse antropogene de gaze reziduale cu continut de dioxid de sulf sunt:

- Industria energetica, prin arderea combustibililor naturali sau sintetici (in special a carbunilor si a pacurii sau a altor combustibili petrolieri grei, care au un continut relativ mare de sulf);

- Industria de metalurgie neferoasa, prin prelucrarea oxidativa a sulfurilor metalice de Zn, Pb, Cu etc.;

- Industria chimica de prelucrare sau obtinere a compusilor cu sulf, in special fabricarea acidului sulfuric.

Prin efectul poluant si cantitatile emise anual in atmosfera, dioxidul de sulf este principalul poluant gazos, motiv pentru care, de-a lungul timpului si cu atat mai mult la ora actuala, a existat si exista o preocupare intensa privind elaborarea si aplicarea unor procedee eficiente de desulfurare a gazelor reziduale.

Problema eliminarii SO2 din gazele de ardere de la cosuri a fost, datorita complexitatii (gazele de ardere sunt la temperaturi ridicate si presiuni scazute si contin praf si alte impuritati), unul din cele mai cercetate subiecte referitoare la purificarea gazelor.

Principalele probleme pe care le ridica eliminarea dioxidului de sulf din gazele reziduale sunt:

- Debitele foarte mari de gaze reziduale (in cazul centralelor electrice avand valori de ordinul 106 Nm3/h);

- Concentratia scazuta a dioxidului de sulf in gazele reziduale (uzual 0.1 – 0.2 %);

- Prezenta altor compusi cu caracter acid (CO2, NOX, SO3 etc.) si a suspensiilor solide in gaze;

- Temperatura ridicata a gazelor, in multe cazuri fiind necesara racorirea acestora si apoi reincalzirea lor dupa desulfurare, in vederea unei mai bune dispersii atmosferice;

- Obtinerea prin desulfurare a unor produsi cu continut de sulf greu valorificabili si ca urmare are loc un transfer poluant catre apa sau sol, iar cheltuielile pentru desulfurare sunt mari si greu de recuperat.

Din nefericire, aceste cercetari nu au fost incununate de un succes mai deosebit astfel ca la ora actuala nu exista un procedeu industrial satisfacator care sa permita o recuperare economica a SO2 din gazele de ardere. Exista doua cauze care pot explica aceasta situatie. Prima se refera la faptul ca volumele acestor gaze sunt asa de mari fata de SO2 (tabelul 1) incat orice procedeu si instalatia corespunzatoare devin costisitoare iar a doua se refera la faptul ca eventualele produse secundare care s-ar obtine au valori limitate incat nu pot diminua semnificativ costul instalatiei si cheltuielile de operare.