Energia eoliană o soluție în dezvoltarea durabilă

Energia eoliana, o solutie in dezvoltarea durabila

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmareşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".

Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.

Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta in primul rand prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.

Una dintre directiile sugerate de organismele internationale pentru a instaura o dezvoltare durabila este acordarea unei atentii deosebite asupra producerii si utilizarii de energie pe cale neconventionala. Cea mai buna modalitate de a realiza acest obiective este utilizarea energiilor regenerabile.

Raportul Grupului de Experţi Interguvernamental asupra Evoluţiei Climei (GIEC) publicat in Februarie 2007, readuce in discutie dezvoltarea surselor de energie naturală regenerabilă, printre care cea eoliană, dacă se doreşte păstrarea unui nivel rezonabil de confort în ţările dezvoltate şi creşterea considerabilă a celui din ţările sărace.

Hermann Scheer (Presedinte EUROSOLAR; Director General al Consiliului International pentru Energia Regenerabil –“WCRE”; Presedintele Forului Parlamentar International pentru Energiile Regenerabile) tine sa precizeze in cadrul unei pledoarii urmatoarele: “În materie de aprovizionări cu energie la nivel mondial, există veşti bune şi veşti rele. Cele rele? Petrolul se termină. Cele bune? Petrolul se termină. Şi nu numai el: mai devreme sau mai târziu, toate energiile fosile vor avea aceeaşi soartă, chiar şi uraniul care alimentează centralele nucleare.

Disponibil sub formă lichidă, uşor de utilizat, petrolul a devenit energia cea mai curentă, „aurul negru“ al secolului al XX-lea. Dar a fost dintotdeauna clar că într-o zi se va termina. Cum nimeni nu ştia exact când, problema a fost pusă deoparte. Dispoziţia alarmistă care domneşte astăzi printre şefii de stat arată că aceştia administrau problema de pe o zi pe alta, pe când continua să crească dependenţa noastră de această resursă în declin. De fapt, problema de a şti cât timp vor mai dura rezervele nu ajunge decât pe locul trei în rândul preocupărilor, căci, înainte de a fi epuizat resursele disponibile, lumea „civilizată“ va fi atins un nivel insuportabil de distrugeri ale mediului înconjurător. Dacă e să credem rezultatele cercetărilor Grupului de Experţi Interguvernamental asupra Evoluţiei Climei (GIEC), va trebui să se fi redus cu cel puţin 60% emisiile de gaze cu efect de seră în 2050 pentru a evita o prăbuşire economică şi ecologică.

Astfel, cu mult înainte de epuizarea reală a surselor, sistemul mondial de aprovizionare cu energie primară este într-o stare precară şi dezastruoasă. De aceea s-au luat iniţiative la Summitul G-8 de la Sankt Petersburg din iulie 2006. Eforturi iluzorii: renaşterea energiei nucleare în lumea întreagă şi promovarea „cărbunelui curat“ pentru producţia de electricitate pleacă de la postulatul că sistemul energetic mondial ar putea rămâne neschimbat dacă nu ar avea impact asupra emisiilor de gaze cu efect de seră şi asupra schimbării climatice.

Din acest motiv, cereri presante sunt făcute pe lângă ţările producătoare pentru a-şi mări cotele şi pentru ca reţele internaţionale de aprovizionare să fie întărite, chiar dacă acest lucru intră în contradicţie cu obiectivele de protecţie a climei. Prezentate şi ele înainte de a se dezvolta, energiile regenerabile nu joacă decât un rol marginal în acest gen de iniţiative. Cu toate acestea, de mult timp ar fi trebuit să facem din ele o prioritate strategică absolută.