Epurarea apelor ce conțin mercur

1. Introducere

Apa reprezinta o sursa regenerabila, vulnerabila pentru societate, materie prima pentru activitatile productive, sursa de energie si cale de transport, precum si factor determinant in mentinerea echilibrului ecologic.

Utilizatorii de apa sunt obligati sa foloseasca judicios apa, sa asigure intretinerea instalatiilor proprii si a celor din sistemele de alimentare cu apa si (dupa caz) a celor de canalizare si epurare a apelor uzate.

Dreptul de folosinta a apei si obligatiile corespunzatoare se exercita in conformitate cu prevederile legii nr. 107 din 25 septembrie 1996, lege care are ca scop principal protejarea si conservarea resurselor de apa.

Sistemul actual din Romania de colectare, epurare si evacuarea apelor uzate ridica unele probleme legate de cunoasterea calitatii acestora, respectiv a volumelor de ape uzate si a cantitatilor de poluanti evacuati in receptorii naturali (ape de suprafata) prin intermediul sistemelor de canalizare, cu sau fara epurare.

Din raportarile trimise de Romania la Eurostat, rezulta urmatoarele probleme referitoare la apele uzate:

informatiile privind capacitatile de epurare a apelor uzate nu au fost raportate pana in 2003 la Eurostat;

desi la nivel local exista date privind situatia apelor uzate, acestea nu sunt colectate corespunzator prin Administratia Nationala “Apele Romane” sau Institutul National de Statistica din lipsa unor metodologii adecvate;

registrele existente privind statiile de epurare nu acopera toate unitatile, fiind necesara o situatie cat mai completa a acestora, pe judete, bazine hidrografice si pe tara.

datele care se colecteaza trebuie sa corespunda cu Directivele Uniunii Europene privind apele uzate si anume:

Directiva Cadru a Apelor - Water Framework Directive nr. 60/2000 ;

Epurarea apelor uzate orasenesti – Urban Waste Water Treatment, nr. 271/1991;

Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii – Integral Pollution Prevention and Control, nr. 61/1996;

Substante periculoase evacuate in ape, nr. 464/1976, amendat cu nr. 692/1991 - Discharge of Dangerous Substances in Water.

Apele uzate afecteaza calitatea apelor de suprafata (receptorul) in care sunt evacuate direct proportional cu debitul de apa uzata si cu concentratia poluantilor pe care aceasta le contine. Influenta asupra apelor receptorului este cu atat mai mare cu cat debitul/volumul receptorului este mai mic. In cazul evacuarii apelor uzate in lacuri sau in Marea Neagra trebuie tinut cont de faptul ca evacuarea apelor uzate asupra receptorului are si un caracter cumulativ, cantitatea de poluanti evacuata acumulandu-se in timp.

Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se afla in suspensie. Acestea sunt de natura anorganica (saruri minerale) sau organica (diverse substante organice) si pot sa fie toxice, inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese naturale cauzatoare de efecte nedorite pentru apele receptorului in care au fost evacuate (rauri sau lacuri). Evacuarea de ape uzate in receptorii naturali poate conduce la degradarea sau distrugerea faunei si/sau florei receptorului, la scaderea cantitatii de oxigen dizolvat in apa receptorului avand efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia si/sau asupra fenomenului de epurare naturala (autoepurare) care are loc in apa receptorului. Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului si formelor de viata pe care le contine (intoxicare, eutrofizare etc.).

Poluarea apei – orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o limita admisibila, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru o folosire normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996). Poluarea apei inseamna introducerea directa sau indirecta (ca rezultat al activitatii umane), a unor substante sau a caldurii, care pot dauna sanatatii umane precum si calitatii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, activitati care pot conduce la pagube materiale ale proprietatii, sau care pot dauna sau obstructiona serviciile, precum si alte folosinte legate de apa.

Ape uzate ape folosite in procese industriale de productie sau in gospodariile populatiei, poluate cu diferite substante, evacuate in sistemul de canalizare, receptorul apa de suprafata, sau pe diferite terenuri, cu sau fara epurare prealabila.

Ape uzate menajere ape uzate rezultate in gospodariile populatiei, provenite de la grupurile sanitare, gatit, spalatul imbracamintii etc. [1]

2. Toxicitatea mercurului

2.1. Generalitati

Situat in grupa a 12-a a sistemului periodic al elementelor, mercurul se prezinta in stare de oxidare N.O.= 1+ in combinatiile bimercurice, corespunzatoare cationului 〖Hg〗_2^(2+) si N.O.= 2+ in cele numite mercurice, care contin cationul 〖Hg〗^(2+).

In natura, mercurul apare in stare nativa in cantitati foarte mici, sub forma de picaturi in zacamintele bituminoase. Sub forma pura mercurul nu este mai toxic decat vaporii sai, deoarece a fost folosit in rezolvarea cazurilor de ocluzii intestinale. Totusi mercurul metalic lichid trebuie manipulat, transvazat si conservat cu foarte mare atentie, vaporii lui fiind deosebit de periculosi.

Mercurul a devenit unul dintre poluantii majori ai mediului inconjurator, ca urmare a dezvoltarii sectoarelor economice consumatoare a compusilor sai. Astfel, industria vopselelor, a hartiei, a produsilor de acoperire, industria chimica de sinteza, metalurgia, electrotehnica, medicina si stomatologia, alaturi de agricultura, sunt astazi consumatori de materii prime continand mercur sau de produse chimice de sinteza care il incorporeaza.