Epurarea Apelor Uzate

Domeniu: Ecologie

Conține 16 fișiere: doc

Pagini : 103 în total

Cuvinte : 21279

Mărime: 2.12MB (arhivat)

Publicat de: Dionisie S.

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Savu D

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

ARGUMENT
CAP. I. GENERALITĂŢI 1
1.1. Caracteristici fizice 1
1.2. Caracteristici chimice 2
1.3. Caracteristici biologice. 3
CAP. II. GOSPODĂRIREA RESURSELOR DE APĂ 4
2.1. Specificul calităţii surselor naturale de apă 4
2.2. Mecanismul economic în domeniul gospodăririi cantitative a apelor
din România 8
CAP. III. SURSE DE IMPURIFICARE A APEI 9
3.1. Clasificarea surselor de poluare 9
3.1.1. Surse de poluare naturale 10
3.1.2. Surse de poluare artificiale 11
3.2. Substanţe poluante ale apelor 12
CAP. IV. DESCRIEREA STAŢIEI DE EPURARE A APELOR ORĂŞENEŞTI
TG-JIU 15
4.1. Caracteristicile geofizice ale amplasamentului staţiei de epurare a
municipiului Tg-Jiu 15
4.1.1. Situaţia existentă 15
4.1.2. Necesitatea extinderii staţiei 16
4.1.3. Stabilirea emisarului 16
4.1.4. Condiţii de evacuare a apelor uzate în râul Jiu 16
4.2. Descrierea construcţiilor și instalațiilor staţiei de epurare 17
4.3. Caracteristici tehnologice şi tehnice ale obiectelor şi utilajelor principale
existente în staţia de epurare 21
CAP. V. TEHNOLOGII DE TRATARE A APELOR UZATE 24
5.1. Procese şi procedee de epurare a apelor uzate orăşeneşti 24
5.2. Procedee de epurare 26
5.2.1. Procedee de epurare mecanică 26
5.2.2. Procedee de epurare mecano-chimică 27
5.2.3. Procedee de epurare mecano–biologică 27
5.3. Scheme clasice de epurare a apelor uzate 28
CAP. VI. PROBLEME DE MEDIU ÎN CADRUL STAŢIEI DE EPURARE 30
6.1. Influenţa poluanţilor reziduali din apele uzate asupra emisarilor naturali
şi modalităţile de eliminare a acestor 30
6.2. Impactul staţiei de epurare asupra mediului 31
CAP. VII. TEHNOLOGII DE TRATARE A EFLUENŢILOR REZIDUALI 34
7.1. Principii generale 34
7.2. Tratarea preliminară sau pretratarea 35
CAP. VIII. ALEGEREA MOTORULUI ELECTRIC ŞI CALCULUL
CINEMATIC AL MECANISMULUI DE ACŢIONARE 42
8.1. Alegerea motorului electric 42
8.2. Determinarea şi distribuirea raportului total de transmisie al MA 43
8.3. Determinarea parametrilor cinematici şi de forţă al arborelor MA 44
8.4. Calculul de proiect al Angrenajului Reductorului 46
8.5. Dimensionarea Angrenajului cu roţi dinţate conice 47
8.6. Calculul forţelor în Angrenaj 50
8.7. Calculul de verificare al Angrenajului 51
8.8. Calculul Arborilor 53
8.8.1. Calculul de predimensionare 53
8.8.2. Calculul de dimensionare 54
8.8.3. Calculul de dimensionare al arborelui-pinion 57
8.8.4. Calculul de dimensionare a arborelui condus 64
8.9. Calculul rulmenţilor 72
8.9.1. Determinarea duratei de funcţionare necesare pentru MA 72
8.9.2. Determinarea capacităţii dinamice portante necesare rulmenţilor 72
8.10. Alegerea finală a rulmenţilor 75
8.11. Proiectarea constructivă a roţii dinţate conice 75
8.12. Calculul asamblărilor prin Pană 76
CAP. IX. PRECESE BIOLOGICE DE EPURARE A APEI 81
9.1. Epurarea biologică aerobă 82
9.1.1. Tehnologia epurării biologice aerobe 83
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din proiect

CAPITOLUL I

GENERALITATI

Apa constituie un element fundamental al mediului natural deoarece fără ea viaţa pe Pământ este de neconceput. Calitatea apelor naturale este determinata de totalitatea substanțelor minerale sau organice, a gazelor dizolvate, a particulelor in suspensie si organismelor vii prezente in acestea.

Compoziţia apelor uzate determină, în mare măsură, atât dimensiunile staţiilor de epurare, cât şi calitatea apelor de suprafaţă (emisarii cei mai des folosiţi), care pot interveni la alegerea procedeului şi a schemei de epurare.

Compoziţia apelor uzate şi a celor de suprafaţă se stabileşte prin analize de laborator, care:

- determină cantitatea şi starea materiilor, de orice fel, conţinute în apă şi, în special, prezenţa materiilor specifice apelor uzate (materii în suspensie, azot, grăsimi, cloruri etc),

- ajută la urmărirea procesului de descompunere a apelor uzate sau de suprafaţă (prin determinarea consumului biochimic de oxigen, oxigenului, pH etc),

- stabilesc prezenţa şi felul organismelor din apa, în scopul cunoaşterii stadiului epurării, în diferite trepte ale staţiei de epurare.

1.1. Caracteristici fizice

Turbiditatea apei este produsă de particulele solide sub formă de suspensii sau în stare coloidală. Acestea pot fi, sub aspectul naturii lor, minerale sau organice, iar sub aspectul originii lor, naturale (din sol) sau poluante (din reziduuri).

Importanţa acestei caracteristici constă în primul rând în aspectul neplăcut imprimat apei, dar în acelaşi timp particulele solide pot constitui suport pentru microorganismele care persistă astfel mai mult timp în apă.

Culoarea apei este dată de substanţele dizolvate în apă. Si acestea pot avea o provenienţă naturală ca unele săruri minerale sau organisme acvatice care conferă apei o culoare galben-verzuie sau brun-roşcată, dar pot proveni şi ca urmare a poluării apei, mai ales cu substanţe chimice dintre care unele potenţial toxice.

Mirosul apelor uzate proaspete este aproape inexistent. Apele în curs de fermentare au miros, mai mult sau mai putin pronunţat. Mirosul ape este legat, de asemenea de prezenţa în exces a unor elemente naturale sau poluante.

Temperatura apelor uzate oraşeneşti este, de obicei, cu 2-3 grade mai ridicata decat cea a apelor de alimentare.Temperatura apei trebuie să fie cuprinsă între 7 şi 15°C. În mod excepţional, se admite temperatura naturală a sursei utilizate în aprovizionarea populaţiei.

1.2. Caracteristici chimice

Oxigenul dizolvat (OD) este cel mai important parametru de calitate al apei din râuri şi lacuri, deoarece oxigenul are o importanţă vitală pentru ecosistemele acvatice.

Consumul biochimic de oxigen (CBO) reprezintă cantitatea de oxigen, în mg/l, necesară oxidării substanţelor organice din ape, cu ajutorul bacteriilor. Mineralizarea biologică a substanţelor organice este un proces complex, care în apele bogate în oxigen se produce în două trepte.

Consumul chimic de oxigen (CCO) măsoară conţinutul de carbon din toate categoriile de materie organică, prin stabilirea oxigenului consumat de bicromat de potasiu în soluţie acida sau permanganat de potasiu.

Azotul total este alcătuit din amoniac liber, azot organic, nitriţi şi nitraţi.La analiza apei uzate se mai determină şi amoniacul albuminoid.

Sulfurile sunt rezultatul descompunerii substanţelor organice sau anorganice şi provin, de cele mai multe ori, din apele uzate industriale.Sulfurile dau naştere la mirosuri neplăcute.

Clorurile pot fi prezente în apă într-o concentraţie mare, datorită solubilităţii lor ridicate; astfel solubilitatea clorurii de sodiu sau a celei de calciu la temperatura de 25oC este în jur de 26%, respectiv de 46%.

Acizii volatili indică progresul fermentării anaerobe a substanţelor organice.

Grăsimile şi uleiurile, vegetale sau minerale, în cantităţi mari, formează o peliculă pe suprafaţa apei, care poate împiedica aerarea, colmata filtrele biologice, inhibă procesele anaerobe din bazinele de fermentare etc.

Gazele cel mai des întâlnite la epurarea apelor sunt hidrogenul sulfurat, bioxidul de carbon şi metanul.