Epurarea Apelor Uzate Industriale

Posibilităţile de poluare a apei sunt multiple, iar numărul substanţelor poluante fiind foarte mare.

Măsurile de epurare ale apei se iau atât pentru asigurarea unei anumite calităţi pentru anumite destinaţii, cât şi pentru a se asigura protecţia mediului, când epurarea se execută la apele uzate.

Epurarea apelor se realizează prin două mari procedee:

1) epurare naturală (autoepurare);

2) epurare artificială, care are la bază aceleaşi procedee ca şi în cazul autoepurării, numai că tehnologiile de epurare sunt dirijate de către om şi se desfăşoară cu o viteză mult mai mare.

Epurarea naturală (Autoepurarea) este un proces natural complex de reducere a impurităţilor unei surse de apă. Fenomenul este mai accentuat în cazul apelor de suprafaţă curgătoare.

Procesele care au loc în timpul autoepurării sunt de natură fizică, chimică, biologică, bacteriologică şi depind de următoarele condiţii:

- constanţa fluxului emisiei de substanţe poluante fluxul poate avea o variaţie zilnică, săptămânală, pe anotimp sau aleatoare);

- diferenţa dintre viteza de propagare a substanţelor şi viteza apei (la diferenţe între cele două viteze se înregistrează variaţii de flux chiar dacă emisiile sunt constante);

- condiţii meteoroleogice: temperatură, luminozitate, vânt (se creează curenţi hidrodinamici cu intensităţi diferite);

- natura substanţelor poluante;

- prezenţa florei şi faunei acvatice.

Epurarea artificială, variază în funcţie de gradul de poluare, substanţele poluante şi destinaţia apei. Procedeele principale de epurare artificială a apelor uzate, clasificate după procedeele pe care se bazează, sunt:

1) epurare mecanică;

2) epurare chimică;

3) epurare biologică.

Prin epurarea mecanică se elimină corpurile mari, particulele grele care se depun sau plutesc din apele uzate. în cazul epurării mecanice, apele uzate sunt considerate amestecuri eterogene de tipul lichid-solid sau lichid-lichid, iar separarea acestor amestecuri eterogene se poate realiza prin următoarele procedee:

- prin reţinerea impurităţilor mari; • - în câmp gravitaţional;

- în câmp centrifugal;

- prin filtrare în medii poroase sub acţiunea diferenţei de presiune. Epurarea chimică se bazează pe:

- oxidarea chimică în fază lichidă cu ozon sau clor;

- schimb ionic;

- incinerare;

- oxidare termică, cu aer, în fază lichidă;

- catalitiză;

- fotocatalitiză.

Prelucrarea chimică a apelor uzate, se realizează prin următoarele tipuri de procedee:

- neutralizare;

- oxidare şi reducere;

- coagulare şi floculare;

- schimb ionic;

- prin folosirea catalizatorilor de accelerare a reacţiilor chimice.

Prin epurarea biologică se înţelege procesul de prelucrare a apelor uzate în urma căruia are loc transformarea impurităţilor organice, ca rezultat al metabolismului bacterian, în produşii de degradare inofensivi şi biomasă.

Procedeele de epurare biologică a apelor uzate se rezumă la un transfer de materiale dinspre apă spre celulele vii şi dinspre acestea spre apă.

Epurarea biologică cuprinde două procese:

1) un proces biologic aerob în care sunt implicate microorganisme care necesită oxigen dizolvat pentru desfăşurarea proceselor metabolice;

2) un proces biologic anaerob în care sunt implicate microorganisme care folosesc oxigenul din materia organică sau din compuşii minerali (din nitraţi sau sulfaţi cu formare de amoniac, respectiv hidrogen sulfurat).

După natura procesului biologic, microorganismele se împart în două grupe:

- microorganisme aerobe;

- microorganisme anaerobe.

Microorganismele aerobe sunt folosite la epurarea apelor uzate cu impurităţi predominant organice şi în procesele de stabilizare aerobă a nămolurilor.

Micoorganismele anaerobe sunt utilizate în procesele de stabilizare a nămolurilor, la fermentarea lor cu producere de biogaz.

8.4. TEHNOLOGII CURATE DE EPURARE A APELOR UZATE APLICATE LA COMPANIA APA R.A. BRAŞOV

Staţia de epurare a Municipiului Braşov aparţinând Companiei APA Braşov este de tip mecano-biologic, asigurând un grad ridicat de epurare a apelor uzate orăşeneşti.

Apele uzate orăşăneşti, definite conform STAS 1846 - 90, reprezintă amestecul dintre:

- apele uzate menajere;

apele uzate tehnologice proprii sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare;

- apele industriale;

- apele agrozootehnice;