Epurarea Apelor Uzate Menajere

ARGUMENT

Din resursa globala de apa a Pământului, resursele de apa dulce reprezinta doar cca. 2,4% din care disponibile pentru utilizare sunt doar 13%. Viata umana se bazeaza pe apa dulce potabila. Pentru sustinerea vietii, un om are nevoie anual de circa un metru cub de apa potabila, pentru necesitatile personale 100 de metri cubi si alte 1000 de metri cubi pentru producerea alimentelor necesare consumului anual, iar pentru protectia resurselor de apa este nevoie de alte cel putin 900 de metri cubi anual de persoana. Rezulta ca, pentru sustinerea unei dezvoltari durabile, resursele de apa trebuie gospodarite astfel incat sa se poata asigura o capacitate de cel putin 2000 de metri cubi/locuitor.

In prezent circa 1.2 miliarde de oameni duc lipsa apei, 3 miliarde de oameni nu dispun de apa potabila curata iar 3-4 milioane-majoritatea copii- mor anual din cauze datorate de lipsa apei sau de bolile hidrice, cum sunt dizenteria, febra tifoida si holera. La copii nou-nascuti, nitritii provoaca cianoza. Compusii nitritilor cu proteinele pot provoca cancer, iar amoniul poate provoca de exemplu encefalopatia hepatica, tulburari de concentrare, oboseala. Trebuie stiut ca nitratii si amoniul din apa nu dispar prin fierbere.

Apele uzate sunt principala sursa de poluare a apelor naturale, prin evacuarea acestora in emisari. Acestea se clasifica in ape uzate menajere si industriale, in functie de compozitia lor si sunt caracterizate prin indicatori fizico-chimici comuni cu ai apelor de suprafata si prin indicatori specifici, raportati la numarul de locuitori si zi.

Apele uzate menajere provin din activitatea umana, din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale locuintelor individuale, ale centrelor populate mici, mijlocii si mari precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare, administrative si sociale ale unor entitati industriale mici.

Apele uzate menajere au o compozitie relativ constanta care este dependenta orar de activitatea umana.

În lipsa staţiilor de epurare moderne în marile aglomerări urbane din ţară, apele menajere poluează masiv Dunărea şi Marea Neagră. Cele aproape 400 de unităţi pentru tratarea apelor menajere nu au deocamdată capacitatea să dezinfecteze apele, ci doar să le limpezească.

Pentru că Delta nu beneficiază nici până în prezent de sisteme centralizate de canalizare şi de staţii de epurare, Dunărea este direct poluată prin deversarea apelor reziduale de la pensiunile şi gospodăriile din Rezervaţie.

Tot direct în fluviu ajung şi apele uzate ale consumatorilor casnici din Galaţi, oraş aflat pe locul şapte în topul celor mai mari localităţi din România, cu aproape 300.000 de locuitori.

În România există 397 de staţii de epurare, dintre care numai 14 sunt conforme cu standardele europene, adică au cel puţin treaptă mecanică şi biologică. Suntem printre ultimele ţări ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte epurarea apelor.

Conform datelor guvernamentale, in Romania 98% din populatia urbana si doar 33% din populatia rurala este racordata la sistemele centrale publice de alimentare cu apa. Conform acelorasi date,9 0% din populatia urbana si doar 10% din cea rurala este racordata la retelele publice de canalizare. La nivelul tarii, 31% din apele uzate se evacueaza fara epurare, 41% sunt insuficient epurate si doar 25% sunt epurate corespunzator. Efectul de poluare a apelor uzate menajere asupra apelor de suprafata se manifesta in principal prin continutul de materii in suspensie, de materii organice, in saruri nutritive, amoniu si microorganisme patogene.

Mi-am ales acesta tema deoarece pot imbina cunostintele teoretice de la disciplinele de specialitate cu cele practice. De asemeni, prin calificarea profesionala „Tehnician ecolog si protecţia calităţii mediului”, mi s-a oferit posibilitatea de a-mi desfăşura o parte din lucrările de laborator şi instruire practică la agenţii economici „ S.C. Electrocentrale S.A. Constanţa” şi la S.C. R.A.J.A. S.A Constanţa”.

Lucrarea cuprinde două capitole: capitolul I prezintă importanţa şi răspândirea apei pe Glob iar capitolul al II lea tratează proprietăţile apelor uzate menajere precum şi metodele de epurare ale acestora.

În încheiere sunt prezentate concluziile desprinse din lucrarea de faţă precum şi bibliografia şi anexele.

CAPITOLUL I

APA IN NATURA- IMPORTANTA SI RASPANDIREA APEI PE GLOB

Apa este o substanţă chimică deosebită, este izvorul vieţii, constituent major al corpului animal şi al globului pământesc.

Apa este mediul în care se petrec toate reacţiile biochimice care întreţin viaţa, este un izvor de energie, o necesitate imperioasă pentru existenţa omului, precum şi pentru dezvoltarea unui număr mare de ramuri industriale. Contrar aparenţei, resursele de apa buna” ale globului pământesc care stau la dispoziţia omenirii, sunt destul de modeste faţă de necesităţile prevăzute pentru viitor.

Distribuţia geografică a resurselor de apa este neuniforma, deci pentru anumite zone geografice, cu un anumit grad de urbanizare, dezvoltarea economico-socială depinde rezolvarea problemei găsirii surselor suplimentare de” apa buna”.

Prin “apa buna” se înţelege apa naturală a cărei compoziţie chimică corespunde condiţiilor impuse de gospodărirea centrelor populate sau de anumite ramuri industriale. Datorită proprietăţilor sale fizice şi chimice, apa are numeroase utilizări.

Resursele de apa au caracter limitat în funcţie de disponibilităţile anuale. Resursele de apa la nivelul bazinului hidrografic se regenerează după un ciclu anual dar nu este suficient, deoarece implicarea omului este majoră în poluarea apelor de pe planetă noastră. Posibilitatea de extindere a utilizării apelor sunt limitate sau regresive în cazul în care se întreprind măsuri adecvate pentru întreţinerea, amenajarea şi exploatarea raţională a acestor resurse. Resursele de apa au o distribuţie uniformă şi sunt variabile în timp şi nu concordă cu repartiţia zonală a obiectivelor social economice.

Regenerarea resurselor de apa este influenţată de activităţile umane prin lucrările pe care acestea le întreprind pentru dezvoltarea economică şi socială, prelevările neraţionale, nerecuperabile, modificările calitative prin impurificări şi degradarea apelor din efluentii subterani, epurări incomplete. Pentru asigurarea dezvoltării economice şi sociale se impune menţinerea unui echilibru natural sub aspect calitativ şi cantitativ între resurse şi consumul de apa ceea ce se realizează printr-o exploatare a acestor resurse.