Autoepurarea apei - abordare biologică

ARGUMENT

Poluarea apelor are o istorie în care putem oarecum distinge faze succesive de percepţie a problemelor. În anii '50 principala temă de îngrijorare a fost scăderea oxigenului, în anii '60 s-a adăugat eutrofizarea, în anii '70 metalele grele, în anii '80 acidifierea, nitraţii şi micropoluanţii organici. Anii '90 au concentrat puternic atenţia pe degradarea apelor subterane. Aceste faze nu sunt faze de poluare ci de conştientizare publică succesivă a diverselor aspecte. Ar fi evident de dorit ca în probleme de ape să existe perceperi complete şi corecte şi nu doar "pe bucăţi", abordări globale integrate proactive şi nu "mode", abordări reactive şi sectoriale.

Sursele care produc poluarea apei de suprafata se pot diviza in: surse de poluare concentrate sau organizate , reprezentate de apele uzate orasenesti , ce se deverseaza continuu si de apele uzate industriale , cu descarcare continua sau intermitenta, surse de poluare neorganizate , dispersate pe suprafata bazinului hidrografic al cursului de apa , constituite din apele de precipitatii care spala suprafetele localitatilor , drumurilor , depozitelor de reziduuri, terenurilor agricole pe care s-au aplicat ingrasaminte sau substante chimice de combatere a daunatorilor.

Sursele de impurificare a apelor subterane:impurificari cu ape saline , gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrari miniere sau foraje ;impurificari produse de infiltratii de la suprafata solului a tuturor categoriilor de ape care produc si impurificarea dispersata a surselor superficiale;impurificari produse in sectiunea de captare , datorita nerespectarii zonei de protectie sanitara sau conditiilor de executie. In sursele de alimentare cu apa se semnaleaza o mare diversitate de substante impurificatoare:compusii organici biogeni,compusi organici refractaricompusi mineral toxici substante petroliere,saruri minerale substante radioactive,bacterii,visrusi,paraziti Autoepurarea reprezinta ansablul proceselor naturale de epurare chimica sau biochimica,prin care receptorii sunt readusi la caracteristicile lor calitative,pe care le-au avut inainte de primirea apelor uzate.

Factorii care influenteaza procesul de autoepurare sunt de natura fizica,chimica si biologica. Pentru determinarea dinamicii poluarii se utilizeaza:metode de analiza fizico-chimica pentru determinarea calitatii si cantitatii poluantilor;metode de analiza biologica,pentru compararea dezvoltarii formelor de viata in absentaprezenta poluarii Analiza fizico-chimica a apei urmareste determinarea continutului de suspensii totale,suspensii decantabile din ape;determinarea substantelor dizolvate precum si determinarea substanelor organice.

Determinarea substantelor dizolvate are la baza masurarea pH-ului si a cantitatii de oxigen dizolvat.Apele naturale nepoluate,mai ales cele curgatoare,contin oxigen dizolvat aproape de saturatie.Deficitul de oxigen indica poluarea organica a apelorDeterminarea substantelor organice se realizeaza global determinanad urmatorii indicatori: consumul biochimic de oxigen,consumul chimic de oxigen.Consumul chimic de oxigen(CCO)reda cantitatea de substante organice exprimata prin consumul de oxidant necesar pentru descompunerea lor in totalitate.

Consumul biochimic de oxigen in 5 zile (CBO5)exprima cantitatea de oxigen consumata pe lea oxidarii biochimice a materiei organice.Alte durate de incubare utilizate mai frecvent sunt:consumul imediat de oxigen (CIO)care arata ce se intampla in primele 24h si prin comparatie cu CBO 5poate indica prezenta unor substante foarte rapid degradabile;CBO20 rezultat ce se apropie din totalul substantelor organice prezente.

Poluarea cu substanţe naturale: Poluarea directă şi indirectă prin deversări (directe sau indirecte) de substanţe naturale în apă, cum sunt sarea (clorura de sodiu) pusă pe şosele, îngrăşămintele cu azot, fosfor şi potasiu folosite în agricultură, dioxidul ce carbon şi alşi compuşi rezultaţi din arderea petrolului, cărbunelui, gazului metan şi altor combustibil fosili; mineralele antrenate în ape din haldele miniere expuse la zi etc.

Poluarea cu substanţe sintetice: Deversări directe sau indirecte de substanţe sintetice în apă, organice sau anorganice. Asemenea substanţe sunt de exemplul masele plastice, biocidele (pesticide, ierbicide, insecticide, fungicide etc.), tetraetilplumbul, deşeurile radioactive etc.

Pentru a realiza incadrarea in standardele de calitate cerute pentru utilizarea ca apa potabila, apele din diferite surse trebuie tratate printr-o succesiune de operatii si procese unitare , gradul de tratare diferind in functie de calitatea sursei utilizate si de cerintele consumatorilor.

In literatura de specialitate din Romanaia, pentru obtinerea apei potabile sau industriale se utilizeza termenul de tratare, iar pentru depoluarea apelor municipale sau industriale se foloseste termenul de epurare.

CAPITOLUL I

CARACTERIZAREA FENOMENULUI

DE AUTOEPURARE

1.1. Procese de autoepurare a apei

Autoepurarea apei reprezintă ansamblul de procese fizice, chimice şi biologice prin care apa se debarasează de poluanţii conţinuţi, fără intervenţia omului.

Autoepurarea apei este influenţată de: natura şi concentraţia poluanţilor, temperatură (care influenţează viteza reacţiilor chimice şi biologice), radiaţiile ultraviolete solare (cu efect bactericid, de distrugere a bacteriilor şi bacteriostatic, de stagnare a înmulţirii bacteriilor) şi de regimul curgerii apei (debit, turbulenţă, condiţii de amestecare a efluentului cu receptorul). Argilele din albia râurilor constituie adevărate bariere naturale contra migrării poluanţilor.