Evaluarea Impactului asupra Mediului

1. Generalitati

Multiple probleme de mediu de origine antropică afectează lumea contemporană: deşertificarea, poluarea şi degradarea apei, aerului şi solului, diverse forme de macro-poluări (ploi acide, distrugerea stratului de ozon, efectul de seră), degradarea habitatelor şi a ecosistemelor, cât şi pierderea biodiversităţii, este mult mai usor sa preintampini consecintele decat sa le repari.

În ultimii 30 ani s-a constatat o creştere remarcabilă a interesului în ceea ce priveşte problema mediului ambiant

In 1969 in, Statele Unite s-a introdus pentru prima dată, obligatoriu, studiul de mediu (NEPA).

Actualmente, toate ţările industrial dezvoltate au introdus proceduri legale şi cadrul administrativ pertinent pentru aplicarea lor in ceea ce priveste evaluarea impactului asupra mediului (EIM). Cât priveşte ţările în curs de dezvoltarea, acestora le-a fost impus să introducă procedurile EIM.

Având scopul de a raţionaliza intervenţiile umane, toate Declaraţiile care au putut fi elaborate si adoptate la reuniunile şi summiturile internaţionale insistă asupra luării în vedere (a ţine cont de) problemele de mediu la etapa adoptării oricăror proiecte, programe, planuri ori politici. Studiul de impact asupra mediului face parte din instrumentele privilegiate care permite a ţine cont de acest fapt.

Convenţia de la Rio de Janeiro (1992) privind diversitatea biologică face referire la evaluarea impactului asupra mediului în articolul 14, „Studiul de impact şi reducerea efectelor nocive”, precizează că:

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţii:

- adoptă proceduri care să permită a cere evaluarea impactului asupra mediului a proiectelor care ea le-a propus şi care sunt susceptibile de a dăuna sensibil diversităţii biologice în vederea de a evita şi de a reduce la minim astfel de efecte şi de a permite publicului de a participa la aceste proceduri;

- adoptă dispoziţiile dorite pentru ca să se ţină cont cum se cuvine de efectele de mediu a programelor sale şi politicilor care pot să afecteze sensibil diversitatea biologică.

Introducerea EIM s-a confruntat initial cu o rezistenţă puternică în multe ţări. Elaboratorii/proiectantii au argumentat, parţial justificând, că ei deja foloseau asemenea evaluări. Mulţi au privit acest lucru ca pe o pierdere de timp, care constrânge dezvoltarea, de asemenea, şi organele de guvernământ nu se arătau entuziasmate. Astazi legislaţia curentă, inclusiv a Romaniei, prevede evaluarea impactului asupra mediului.

2. Evaluarea impactului asupra mediului

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) este o procedura prin care se evalueaza potentialele efecte negative pe care un proiect, public sau privat, le poate avea asupra mediului. Aceasta evaluare identifica de asemenea masurile de diminuare sau compensare a efectelor negative asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului reprezintă un instrument al politicii de mediu, constituind una dintre componentele majore ale dezvoltării durabile, prin abordarea efectelor asupra mediului încă din faza de planificare a unor activităţi, în loc de a lăsa în seama generaţiilor viitoare eliminarea consecinţelor “dezvoltării” realizate de actualele generaţii.

Procesul de evaluare a impactului asupra mediului poate reprezenta un instrument flexibil pentru îmbunătăţirea planificării, creşterea conştiinţei, colectarea informaţiilor de mediu şi prevenirea impactelor negative asupra mediului.

Evaluarea impactului asupra mediului se efectueaza pentru anumite proiecte, prevazute de legislatia in vigoare, in domeniile : agricultura, industria extractiva a petrolului, gazelor naturale, carbunelui si turbei, industria energetica, producerea si prelucrarea metalelor, industria materialelor minerale de constructii, industria chimica si petrochimica, industria lemnului si a hartiei, proiecte de infrastructura, precum si proiecte din domeniul mangementul apei si al deseurilor.