Evaluarea impactului asupra mediului al producției de lapte

I. Introducere

Producţia industrială de lapte reprezintă o componentă importantă a producţiei industriale de alimente şi implică o serie de procese agricole, zootehnice şi industriale care exercită o anumită influenţă asupra mediului ambiant, afectând într-o anumită măsură calitatea acestuia şi implicit a vieţii în mediul respectiv. În prezenta lucrare, ne-am propus să analizăm aspectele referitoare la aceste influenţe pe toată durata ciclului de viaţă al laptelui, luând ca exemplu producţia de lapte în Olanda.

Agricultura ecologică se adresează cererii publicului de diminuare a poluării mediului prin intermediul producţiei agricole. Până în prezent, cu toate acestea, doar puţine studii au încercat să determine impactul integrat de mediu al producţiei convenţionale sau ecologice utilizând evaluarea ciclului de viață (LCA).

Producţia de lapte poate produce efecte adverse asupra mediului, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră şi îmbogăţirea de nutrienţi în apele de suprafaţă. În această lucrare, două sisteme olandeze de producţie de lapte, adică unul convenţional şi unul ecologic (organic), au fost comparate legat de impactul lor asupra mediului şi identificarea punctelor critice în lanţurile convenţionale şi ecologice de producţie de lapte. Identificarea unui punct critic prevede o introspecţie în opţiunile de limitare pentru producţia de lapte convenţional sau organic.

Datele despre fermele comerciale care au participat la două proiecte-pilot au fost folosite şi se referă la anul 2003. Pentru fiecare fermă, s-a efectuat o analiză detaliată legată de evaluarea ciclului de viață în incinta fermei și s-a evaluat impactul privind poluarea și în afara fermei. Rezultatele au arătat o mai bună performanţă de mediu în ceea ce priveşte utilizarea energiei şi a potenţialului de eutrofizare per kilogram de lapte pentru fermele ecologice decât pentru fermele convenţionale.

Potenţialul total de încălzire globală şi potenţialul de acidifiere pe kilogram de lapte nu diferă între fermele selectate convenţionale şi organice. În plus, rezultatele au arătat utilizarea unei suprafețe de teren mai mic per kilogram de lapte convenţional în comparaţie cu laptele ecologic.

Recomandările pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu a producţiei de lapte se pot face prin:

(1) reducerea consumului de concentrate, ingrediente cu un mare impact asupra mediului,

(2) scăderea utilizării de concentrate per kilogram de lapte,

(3) reducerea excedentelor de nutrienţi, prin îmbunătăţirea fluxurilor agricole de nutrienţi.

II. Generalităţi

O activitate agricolă este considerată a fi ecologică și durabilă în cazul în care emisiile poluante şi utilizarea resurselor naturale pot fi susţinute pe termen lung de către mediul natural. Primul pas în evaluarea durabilităţii ecologice este evaluarea impactului său asupra mediului. Evaluarea impactului asupra mediului este o problemă bine-investigată în Ţările de Jos. Cele mai multe cercetări, s-au concentrat asupra eutrofizării şi a acidificării la nivel de fermă, întrucât nu au existat cercetări privind evaluarea integrală a impactului asupra mediului O evaluare integrală înseamnă că mai multe sarcini de mediu (de exemplu, utilizarea de resurse naturale sau schimbările climatice), pot fi abordate împreună. Evaluarea ciclului de viaţă (LCA) este o metodă pentru evaluarea integrală a impactului asupra mediului ale produselor, proceselor sau serviciilor, inclusiv de către toate fazele ciclului de viaţă. În ultimii ani, LCA sa dovedit a fi o metodă acceptată la nivel internaţional, folosită pe scară largă în sectorul agricol pentru evaluarea integrală a impactului asupra mediului şi pentru identificarea punctelor critice.

Producţia de lapte este un exemplu de activitate agricolă care produce efecte adverse asupra mediului, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră şi de îmbogăţire de nutrienţi în apele de suprafaţă. În Ţările de Jos, producţia de lapte la nivel de fermă contribuie la nivel naţional în jurul valorii de 50% la emisiile de NH3, 15% la emisiile de CO2, 48% la emisiile de CH4, în jurul valorii de 37% la emisiile de N 2O şi în jurul valorii de 45% la îmbogăţirea în nutrienţi a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane. Pentru a îmbunătăţi impactul asupra mediului al activităţilor agricole, cum ar fi producţia de lapte, Guvernul Olandei şi Uniunea Europeană au introdus mai multe politici de mediu. Producătorii de produse lactate sunt forţaţi să caute diferite moduri de a aborda aceste politici de mediu care se concentrează mai ales asupra eutrofizării şi a acidificării la nivel de fermă. O modalitate de a se conforma cu politicile de mediu viitoare ar putea fi, convertirea dintr-un sistem convenţional de producţie de lapte într-unul ecologic. În 2003, aproximativ 1,4% din sectorul producției de lapte a constat din ferme de vaci ecologice. O comparaţie între evaluarea integrală a impactului asupra mediului a sistemelor convenţionale şi organice este necesară pentru a aborda avantajele sau dezavantajele fiecărui sistem. În plus, identificarea de puncte critice prevede introspecţia în opţiunile de limitare pentru sistemele convenţionale şi organice.