Folosirea rumegușului în centrale termice

Padurile ocupa atât versantii directi ai Bistritei, între localitatile Calugareni (la sud) si Farcasa (la nord) cât si bazinele afluentilor Bistritei din acea zona : Dreptu, Farcasa, Galu si Largu.

Din punct de vedere geografic, padurile ocupa versantul vestic al Muntilor Stânisoarei si cel estic al Muntelui Grinties.

Ocolul Silvic Galu are sediul în localitatea Galu, comuna Poiana Teiului, fiind subordo-nat Directiei Silvice Neamt.

Vecinatati, limite

Ocolul Silvic Galu este încadrat de urmatoarele vecinatati si limite :

-la nord - Ocolul Silvic Borca, de care este despartit prin culmea Dreptu, culmea Capsa si culmea Gainesti. Deasemenea, la nord întâlnim si limita constituita din Ocolul Sil-vic Pipirig, prin obcina Bivol, obcina Halauca si culmea Petru Voda.

-la est - Ocolul Silvic Pipirig, de care se desparte prin culmea Halauca, obcina Slatior, culmea Bundicului, precum si Ocolul Silvic Ceahlau prin culmea Vârful Mare si culmea Panciu.

-la sud - Ocolul Silvic Bicaz, de care se desparte prin culmea Giurcii, si UP II Ceahlau, de care se desparte prin Piciorul Matului si Lacul Izvorul Muntelui.

-la vest – Ocolul Silvic Borca, de care se desparte prin culmea Dreptului, culmea Busmeiului, culmea Tiflea si culmea Gainesti.

Toate limitele teritoriale sunt evidente, iar acolo unde padurea ajunge la limite, acestea sunt materializate pe arbori cu vopsea rosie prin semnul H.

Administrarea fondului forestier

Pe teritoriul luat în considerare padurile sunt administrate de Ocolul Silvic Galu din ROMSILVA R.A. Piatra Neamt.

Suprafata fondului forestier

Ocolul Silvic Galu se întinde pe 19.168,2 ha. Toata suprafata împadurita este inclusa în grupa I-a functionala.

Modul de distributie a padurilor în cuprinsul Ocolului este relativ uniform, acoperind aproximativ 75% din suprafata totala. Indicele de utilizare a fondului forestier este de 90%.

Padurile ocupa aproape în întregime bazinele pâraielor cu exceptia partii inferioare si a asezarilor omenesti, unde versantii au fost despaduriti, terenurile fiind utilizate ca fânete si pasuni.

Organizarea teritoriului

Constituirea unitatilor de productie : împartirea Ocolului în cele cinci unitati de productie (UP I Dreptu, UP II Farcasa, UP III Galu, UP IV Largu, UP VI Hangu) tine seama de înca-drarea teritoriala a padurii si a trupurilor de padure, având în vedere si omogenitatea conditiilor naturale cu scopul gospodaririi cât mai rationale a padurii.

1.2 Conditii geologice

Substratele litologice ale teritoriului luat în discutie sunt formate din depozite de flis de vârsta cretacica inferioara. Depozitele fac parte din pânza de Ceahlau si sunt de natura mar-no-calcaroasa, cunoscute sub denumirea de strate de Sinaia. Au fost identificate doua ori-zonturi: unul inferior (marno-calcaros), alcatuit dintr-o alternanta de sisturi argiloase, mar-ne, calcare cenusii si negricioase, calcare litografice, gresii calcaroase si conglomerate, si un orizont superior, constituit în cea mai mare parte din sisturi argiloase, gresii calcaroase dure, gresii cu structura convoluta si intercalatii de monocalcare cenusii de tipul acelora din orizontul inferior. Restul teritoriului are depozite formate în Artian si Barremian. S-au identificat doua strate : stratele de Bistra, care ocupa o suprafata destul de mare în zona flisului intern si pastreaza în mod constant aceleasi caracteristici litologice, fiind alcatuite din trei tipuri principale de roci : sisturi argiloase, gresii calcaroase si conglomerate poligene, si stratele de Babsa, reprezentând un flis sistos-gresos tipic dintr-o alternanta restrânsa de sisturi argiloase si gresii calcaroase care domina la partea superioara.

In subsratele litologice mineralele utile sunt reduse, cea mai importanta resursa o consti-tuie piatra de cariera. Analizând în ansamblu caracterul geologic al teritorilui în care predo-mina formatiunile de flis observam un pronuntat grad de vulnerabilitate al stabilitatii tere-nului la influenta factorilor climatici si a vegetatiei forestiere, impunându-se o serie de ma-suri deosebite de conservare a arboretelor din acest Ocol.

1.3 Conditii geomorfologice

Din punct de vedere geografic padurile din Ocolul Silvic Galu sunt situate în zona Car-patilor Orientali, cuprinzând bazinele afluente râului Bistrita în amonte de acumularea “Iz-vorul Muntelui” pâna în localitatea Farcasa. Din punct de vedere fizico-geografic teritoriul Ocolului se încadreaza în provincia Carpatica, tinutul Carpatilor Orientali de Nord. Adân-cimea fragmentarii reliefului depaseste pe alocuri 600 m. Formele de relief dominante sunt versanti puternic înclinati. Relieful se caracterizeaza prin prezenta culmilor alungite domi-nate de vârful Bivolu (1530m), Halauca (1509m), Reazemul Mare (1435m), Tifla (1337m) si vârful Baciu(1384m). Un aspect caracteristic Muntilor Stânisoarei este reprezentat de pantele repezi ale versantilor afluentilor Bistritei pe circa 8-10 km de la varsare. Vaile sunt adânci, înguste, pârâul Farcasa formând chiar un defileu (“Cheile Farcasei).

Unitatea morfologica predominanta este versantul. Celelalte unitati geomorfologice (pla-toul, coama, lunca) ocupa suprafete restrânse. Configuratia terenului este de regula ondula-ta, uneori framântata si chiar accidentata, rareori plana.

Din punct de vedere altitudinal teritoriul se întinde între 513 m si 1762 m in vârful Grin-tiesul Mare în UP I Dreptu. Altitudinea predominanta este între 800 m si 1000 m.

Expozitia generala a terenului este sudica, determinata de orientarea generala a râului Bistrita. Reteaua hidrografica fiind bogata, se întâlnesc expozitii de detaliu, vaile interioare având orientari deosebite.

Panta terenului variaza de la locuri asezate cu înclinari sub 5Ú, pâna la locuri cu pante foarte repezi.

Analizând in ansamblu geomorfologia Ocolului observam ca ea exercita o influienta fa-vorabila asupra factorilor climatici si deci asupra raspândirii si dezvoltarii vegetatiei fores-tiere.