Gestionarea deșeurilor

ARGUMENT

În mod tradiţional, obiectivul ingineriei mediului era îndepărtarea deşeurilor domestice din motive sanitare. În majoritatea oraşelor acest tip de îndepărtare a fost introdus de acum mai multe secole. Totuşi, accentul a fost pus doar pe curăţarea oraşului, soarta deşeurilor fiind indiferentă.

Managementul modern de deşeuri pune accent pe tratarea şi eliminarea celor ce nu pot fi reciclate în mod sigur pentru mediu. În ultimii 20 ani s-au dezvoltat un număr de tehnici de tratare a deşeurilor, toate consistând în principal din:

1.arderea deşeurilor cu sau fara folosirea energiei termice

rezultate;

2. compostarea;

3. producţia de biogaz pentru producerea căldurii,

4. platforme de depozite sanitare cu şi fără utilizarea gazului.

La managementul deşeurilor tendinţa este a unui sistem integrat cu cele mai multe resurse bazat pe separarea sursei şi segregare, urmată de reprelucrare, reciclare, utilizarea energiei, sau tratării cu un numar crescut de tehnologii. Pentru fiecare dintre acestea a aparut o dezvoltare incredibilă de tehnologii ca, de exemplu sisteme de curaţire avansate a gazului de fum, garnituri de polimeri compusi.

Din punct de vedere istoric, reciclarea deşeurilor s-a axat pe recuperarea de metale valoroare şi similare pe baza unei initiative private. Doar in ultimile doua decane , reciclarea, compostarea etc. s-au bazat pe beneficii comune pentru societate (cerinţe reduse de platforme de depozitare , economie de materie prima, etc.) De asemenea, arderea deşeurilor, biogazul, etc. produc energie care inlocuieste alte resurse de energie importante, toate in contextul unei eficiente protectii a mediului inconjurator.

MOTTO: Principiul 17

Evaluarea impactului asupra mediului ambient, ca instrument national, va fi intreprinsa pentru activitatile propuse, care sunt susceptibile de a exercita un impact negativ semnificativ asupra mediului, şi care sunt supuse deciziei unei autoritati nationale competente.

(Declaratia de la Rio – 1992)

Capitolul I. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEŢULUI SUCEAVA

I.1. Caracterizare generală a judeţului

Teritoriul administrativ al judeţului Suceava este situat în nordul ţării, desfăşurându-se între 24°57’ - 26°40’ longitudine estică şi 47°4’33” - 47°57’31” latitudine nordică, poziţie geografică, învecinându-se la nord cu Ucraina, la sud cu judeţele Mureş, Harghita, Neamţ şi Iaşi, la est cu judeţul Botoşani, iar la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa Năsăud.

Structura administrativă a judeţului cuprinde 5 municipii, 3 oraşe şi 90 comune (cu 396 de sate).

I.1.1 Suprafaţa totală

Suprafaţa totală: 855.350 hectare, respectiv 8.553,5 kmp., (3,6 % din suprafaţa României, fiind al doilea judeţ din ţară ca întindere) din care :

- teren agricol : 349.502,00 hectare ( 40,8 % )

- păduri : 434.815,00 hectare ( 50,8 % )

- suprafaţa locuită : 778,28 hectare

- procentul din suprafaţa totală a judeţului ocupat de cursuri de apă este de 1,6 %: suprafaţa albii minore este 6.922,59 hectare, respectiv lungime totală cursuri de apă codificate 3092 km.

I.1.2 Caracterizare geografică

Teritoriul judeţului Suceava este constituit din două principale unităţi de relief: regiunea muntoasă şi regiunea de podiş.

a) Regiunea muntoasă este alcătuită din masive, grupe de masive şi complexe de culmi,separate între ele prin culoare adânci şi arii depresionare: masivele Suhard şi Călimani, munţii Pietrosu Bistriţei - Grintesu Broştenilor, Obcina Mestecăniş, masivele Giumalău - Rarău, Obcina Feredeului, Obcina Mare, Munţii Stînişoarei, Depresiunea Dornelor, culoarul depresionar Vatra Dornei - Cîmpulung Moldovenesc - Gura Humorului.

Între masivele enumerate se remarcă Masivul Călimani care este cel mai înalt şi mai impunător munte vulcanic (2.102 m în vârful Pietrosu) din ţara noastră şi care prezintă un relief deosebit ce constă în vârfuri ascuţite, platouri reziduale curioase, câmpuri întinse de grohotişuri, văi adânci, cu dispunere radială faţă de conul vulcanic principal etc.

b) Regiunea de podiş, mai coborâtă în medie cu 200 m faţă de culmile muntoase estice cele mai joase este constituită din platouri structurale, versanţi cu microrelief de alunecare, văi asimetrice, depresiuni erozive, culoare morfologice de vale.

Subunităţile de relief componente ale regiunii de podiş sunt: Dealurile piemontane Marginea - Ciungi, Depresiunea Rădăuţi, Podişul Suceava - Fălticeni, Podişul Dragomirna, Depresiunea Liteni, Câmpia piemontană Baia (situată în lungul văii extramontane a Moldovei),

culoarul văii Siretului.

Dealurile piemontane Marginea - Ciungi constituie cea mai înaltă dar şi cea mai fragmentată subunitate de relief.