Impactul asupra mediului - Fabrică de ciment

Introducere și prezentare generală

La 10 martie 1914 se ia hotărârea de a se construi o fabrică de ciment la Fieni, ca principale argumente fiind sursele apropiate de materii prime, existența unor surse de apă ce puteau asigura energia electrică pentru fabricarea cimentului, posibilitatea aprovizionării cu materiale și desfacerea cimentului, date fiind distanța mică față de calea ferată.

Între anii 1914 - 1923 se pun bazele principalelor construcții și au loc acțiuni de extindere a carierelor de calcar și marnă de la Bădeni - Runcu și prelungirea liniilor de transport, exploatarea noilor cariere de la Piatra Ursului - Fieni, Sălătruc și Lespezi.

Fabrica a produs primul ciment cu o singură linie tehnologică al carei montaj s-a termint la începutul anului 1923. Instalațiile achiziționate, tip Polisius, au fost foarte moderne la acea vreme, reușind să se producă în anul 1923 - 15000 tone de ciment.

Cimentul produs la Fieni a avut o contribuție importantă la construcția României pe care o știm astăzi, reușind să scrie istoria acestei națiuni timp de un secol.

Din 2002, Fabrica de Ciment de la Fieni este parte a grupului german HeidelbergCement AG, lider mondial pe piața de agregate și un important jucător în domeniul cimentului, betonului și al altor activități conexe, ceea ce îl poziționează printre cei mai mari producători de materiale de construcții din lume. Grupul are aproximativ 63.000 de angajați în peste 3.000 de locuri de producție din circa 60 de țări din întreaga lume. Trei se află în România.

Probleme de mediu

Pentru a înțelege mai bine impactul industriei cimentului, trebuie să vorbim în primul rând de procesul de producere a clincherului. Acest proces este unul „energo-intensiv”, deoarece materia primă trebuie încălzită la temperaturi de aproape 1.500 grade Celsius. În mod tradițional, pentru aceasta sunt folosiți combustibili fosili cu putere calorică mare: cărbune, păcură, gaz natural. Arderea acestora produce gaze cu efect de seră.

O altă provocare majoră este reprezentată de cantitatea tot mai mare de deșeuri generate de activitățile economice și de viața de zi cu zi în societatea noastră. Orice persoană produce în medie, circa 1,5 kg de deșeu pe zi și cum aceste cantități se tot adună, ce facem cu ele a devenit o întrebare care preocupă intens autoritățile.

Industria cimentului este unul dintre cei mai mari producători ce CO2. Emisiile de dioxid de carbon pe care aceasta le genereaza reprezintă aproximativ 50 % din emisiile provocate de activitatea umană la scară globală. Aceste niveluri ridicate ale emisiilor rezultă din tehnologia utilizată la producerea cimentului.

Principalele surse de emisii de CO2 din industria cimentului sunt :

- decarbonizarea materiilor prime

- arderea combustibililor

Se estimează că emisiile provin din procesul de decarbonizare, acestea reprezintă aprox. 50 % din totalul emisiilor fabricilor de ciment, iar arderea combustibililor reprezintă aprox 40 %.

Dioxidul de carbon emis ca rezultat al acestor 2 procese se numește emisie directă. Sursele de emisii indirecte ( aprox. 10 % din emisiile fabricilor de ciment ), cuprind transportul, generarea energiei electrice utilizate în fabricile de ciment, în special cea pentru măcinarea clincherului, precum și extracția combustibililor primari și a materiilor prime minerale.

Emisiile directe sunt cele provenite din surse deținute sau controlate de o entitate. Într-o fabrică de ciment, emisiile directe de CO2 provin din următoarele surse :

- calcinarea carbonaților și combustia carbonului organic din materiile prime ;

- arderea combustibililor fosili convenționali în cuptor ;

- arderea combustibililor fosili în cuptor ( denumite și AF fosile sau deșeuri fosile ) ;

- arderea în cuptor a combustibililor biomasă ( inclusiv deșeuri biomasă ) ;

- arderea de combustibili în altă parte decât în cuptor ;

- arderea carbonului din deșeurile reziduale .