Implementarea Metabolismului Industrial prîntr-o Acțiune Ofensivă dar Responsabilă asupra Mediului

Într-o lume modernă, având noi perspective despre viaţă, într-o cultură cu tehnologie avansată scopul suprem al omenirii ar fi acela de a utiliza în mod iraţional fluxul de energie şi resurse materiale pentru a crea abundenţă materială şi a satisface orice dorintă umană. Libertatea umană este în acest context egală cu acumularea de averi cât mai mari. Valoarea primară este plasată în transformarea mediului ambiant cu scopul extragerii bogaţiilor lui cu ajutorul tehnologiei.

“Dacă reducem natura le ceea ce pricepem,

nu am fi în stare să supravieţuim”

Hans Peter Durr

Până nu de mult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltarii fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident un dezechilibru ecologic. Realitatea zilelor noastre este că dîntre toate valorile, se glorifică progresul material, eficienta şi specializarea. În acest proces au fost distruse spiritual, tradiţia, comunitatea şi familia. Pretutndeni există dovada consumului excesiv şi iraţional al resurselor în dorinta de a crea şi de a multiplica obiecte, de a obţine bunuri materiale considerabile în vederea îndeplinirii celor mai ambiţioase visuri ale noastre, fără a privi consecinţele iremediabile ale acestor scopuri supreme care distrug fără precedent viitorul următoarelor generaţii. Avnd acestea sub observaţie oamenii din zilele noastre “care duc o viaţă opulentă nu mai sunt înconjuraţi până acum, de oameni, ci de OBIECTE. În relaţiile lor zilnice nu-i mai au ca parteneri pe semenii lor, ci primesc şi manipulează din ce în ce mai mult, conform statisticilor, bunuri şi mesaje( ). Obiectele nu sunt nici flora, nici fauna. Cu toate acestea ne dau impresia unor vegeţatii luxuriante, a unei jungle în mijlocul careia noul om preistoric al timpurilor moderne gaseşte cu greu reflexele civilizaţiei. Trebuie să încercam să descriem neîntarziat aceasta fauna şi flora, pe care omul le-a produs şi care acum îl înconjoara şi îl napadesc ca în romanele SF proaste, aşa cum le vedem şi cum le trăim, fără să uităm nicio clipă că, în fastul şi belşugul lor,raman produsul activitaţii umane şi ele nu ascultă de legile ecologice naturale, ci de legea valorii de comerţ. ”(Jean Baudrillard-Societatea de consum). Astfel apare necesitatea acută a înţelegerii faptului că există o discordanţă între ecologie şi economia de piaţă. Economia de piaţă este considerată de mulţi specialişti ca fiind ecologic nesabiută, afirmând în final atât filozofic cît şi practic că această mentionată este incompatibilă cu ecologia. O dezvoltare înteleaptă invită, de asemenea, la inovaţie şi la noi formulări şi tehnici economice şi inginereşti pentru a face progrese în managementul ecologic. Noua societate are în concluzie nevoie de specialişti în ecologie şi protecţia mediului, pentru a întelege faptul că activitaţile economice afectează mediul natural, pentru ca apoi să elaboreze strategii, politici şi tehnologii pentru a menţine mediul curat, productiv şi biologic divers.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri stiinţifice, au redus mult consumurile specific de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele care afecteaza mediul ambiant.

Realitatea zilelor noastre este că omul, cu ajutorul tehnicii, a pus monopol pe natura în dorinţa de a-şi uşura viaţa personală sau socială, utilizarea tehnicii în scopuri personale, potrivit interesului sau neluând în considerare transformarea mediului înconjurator.

Tehnica constituie ansamblul procedeelor şi mijloacelor materiale prin care oamenii înzestraţi cu cunostinţe le folosesc pentru a controla, transforma şi a crea lucruri sau procese, naturale sau sociale, cu scopul practic de a fi utile traiului zilnic al omului. Modul în care se prezintă natura în urma intervenţiei tehnicii şi modul cum procedeele tehnice se rafrâng asupra omului, adică felul în care munca şi modificarea ambianţei îl transformă pe om, constituie o linie fundamentală a istoriei civilizaţiei. Încorporarea tehnologiei în medul ambiant sugerează o nouă interpretare a calitaţilor ecosistemelor, bazate pe interacţiunea dîntre om şi mediu, aceasta având atât efecte pozitive cât şi negative. Această interacţiune are la bază studiul ingineriei mediului.

Ingineria mediului are în vedere progresul ingineresc orientat ecologic care este bazat pe o înaltă abilitate de anticipare, acesta fiind fundamental principiului de prevenire a deteriorării mediului. Aşadar, ingineria mediului poate fi considerată a fi ansamblul acvtivitaţilor avand ca obiect concepţia raţională şi funcţională a lucrărilor şi echipamentelor tehnice sau industriale, stabilirea proiectelor, coordonarea şi controlul realizării lor în vederea protecţiei întegrate a mediului înconjurător. La baza ingineriei mediului stau două principii. Primul principiu este principiul dematerializării iar cel de-al doilea principiu este principiul metabolismului industrial.

Procesul de metabolism industrial a început cu descoperirea formelor particulare ale materiei şi energiei în mediu ce pot fi transformate în bunuri intermediare. Cuvântul metabolism, folosit în contextul original, implică procesele interne ale unui organism viu. Există o stransa analogie între organismele biologice şi activitaţile industriale şi nu numai datorită faptului că amandouă sunt sisteme ce procesează materia, ci şi deoarece amandouă sunt exemple de sisteme disipate, dar organizate într-o stare stabilă, departe de echilibrul termodinamic. Acest principiu include activitatea tehnologică de pe întreg univers, având direcţii catre producţia, transportul, depozitarea, distribuţia de bunuri şi servicii, iar pe de altă parte acumularea de deşeuri şi poluanţi cu mare risc pentru atmosfera. Depistarea surselor de poluare şi a poluanţilor, transportul, reciclarea, depozitarea, distrugerea lor, face parte din metablosmul industrial ce trebuie urmărit riguros.