Incinerarea deșeurilor

Deşeurile menajere constituie un important potenţial energetic. Acestea ating frecvent, în funcţie de sezon şi de alţi factori, puteri calorice de 6.000–7.000 kJ/kg.

Datorită procentului ridicat de deşeu organic (circa 50-60%) în compoziţia deşeului menajer, procesul de incinerare este îngreunat. De aceea se folosesc combustibili care favorizează incinerarea deşeurilor, dar acest lucru determină creşterea costurilor de incinerare pe tona de deşeu menajer. Ca urmare, se recomandă incinerarea deşeurilor ultime (reziduale), adică a deşeurilor rămase după selectarea deşeurilor reciclabile, care nu mai pot fi valorificate.

Compoziţia şi caracteristicile deşeurilor menajere din România (de exemplu, umiditate de circa 50-60% şi putere calorică mai mică de 8.400 kJ/kg), precum şi costurile mai ridicate ale acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere, nu permit incinerarea în viitorul apropiat. Metoda este fezabilă economic şi social după anul 2017, ca urmare a creşterii valorilor puterii calorifice şi reducerii valorilor pentru umiditate şi substanţe organice.

AVANTAJELE INCINERARII:

- Poluarea mediului este minima, in conditiile filtrarii gazelor de ardere

- Se reduce volumul deseurilor depozitate

- Deseurile sunt neutralizate complet

- Transformarea deseurilor in materii prime secundare in vederea protejarii celorlalte resurse materiale

- Se obtine o anumita cantitate de energie termica care poate fi utilizata in diferite scopuri

- Incineratoarele au nevoie de spatii relativ mici, pot fi amplasate in apropierea localitatilor, reducandu-se cheltuielile de transport

DEZAVANTAJELE INCINERARII:

- Continutul de substante organice al deseurilor se pierde in totalitate, desi ar fi mult mai eficienta utilizarea in agricultura a produsului finit

- Costurile de investitii si exploatare sunt ridicate

- Depozitarea reziduurilor rezultate (zgura si cenusa), produse ce nu pot fi valorificate

Pentru viitor este prevăzută amplasarea unui incinerator în Bucureşti, cu o capacitate mai mare de 150.000 tone/an (populaţia Bucureştiului fiind de circa 2.000.000 locuitori; estimarea totală a cantităţii de deşeuri generate este de 600.000 tone/an, din care circa 150.000 tone/an reprezintă deşeurile menajere incinerabile). În plus, astfel de incineratoare sunt prevăzute în alte trei mari oraşe cu o populaţie de peste 300.000 locuitori incluzând ariile învecinate.

Incineratoarele pot accepta pentru prelucrare orice tip de deşeuri. În funcţie de tipul deşeurilor acceptate, incineratoarele sunt proiectate special. Pentru deşeurile periculoase, incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mult mai ridicată decât în cazul incinerării deşeurilor nepericuloase.

Multe substanţe toxice emise de incineratoarele de deşeuri municipale incluzând biodix de sulf, dioxina, furani, cadmiu, plumb, mercur, crom, arsen sunt cunoscute pentru perturbarea sistemului endocrin al oamenilor şi animalelor.

Combustia necontrolată pe platforme şi chiar cea controlată în incineratoare a deşeurilor menajere pro¬duce cantităţi mari de dioxine şi furani, de mare toxicitate, care se concentrează în mediu (apă, aer, sol) şi în lanţurile trofice, acvatice sau terestre. Literatura de specialitate din Canada, Anglia. Belgia, Olanda, S.U.A. etc, atestă faptul că pe zone întinse, aflate pe direcţia vântului ce poartă dioxinele de la platformele de deşeuri incinerate, incidenţa cancerului şi a fenomenelor toxice la oameni şi animale este semnificativ mai ridicată decât în zonele limitrofe.

În prezent, tendinţa mondială este ca în incinta staţiilor de incinerare să existe instalaţii pentru valorificarea cenuşii şi zgurii rezultate, acestea putând fi utilizate în construcţii de drumuri sau în scopul fabricării unor elemente prefabricate pentru construcţii.

Piroliza presupune descompunerea termică a deşeului organic şi eliminarea aerului, oxigenului, dioxidului de carbon şi materiilor volatile. Scopul acestei metode este identic cu cel al incinerării - volumul deşeurilor se reduce considerabil şi se transformă într-un material inert ce poate fi depozitat corespunzător.

În urma pirolizei deşeurilor rezultă următoarele produse finite:

- combustibil, respectiv materii prime sub formă de asfalt, ulei, gaze;

- apa de condens cu impurităţile dizolvate în ea;

- reziduuri: cocs, metale, sticle, nisip etc.

Coincinerarea presupune utilizarea deşeurilor în sistemele de ardere industrială. printre avantajele acestei metode pot fi amintite:

- reducerea cantităţii de deşeuri depozitate;

- valorificarea energetică a deşeurilor acolo unde valorificarea materială nu este posibilă;

- conservarea resurselor de materii prime necesare pentru producerea energiei.

În concluzie, aceste metode de tratare termică a deşeurilor menajere au ca ţintă principală, reducerea volumului mare al deşeurilor care trebuie depozitate şi minimizarea impactului acestora asupra mediului înconjurător prin transformarea lor în reziduu, cu un conţinut anorganic inert.