Indicatori Fizici și Regimul de Mineralizare al Apelor Meteorice

Introducere

Gestionarea durabilă a apei este o activitate la care trebuie să participe întreaga societate şi acest lucru trebuie făcut conştient. Oamenii au dreptul fundamental de a avea acces la suficientă apă curată, igienic adecvată şi la un preţ accesibil. Necunoaşterea valorii economice a apei în toate formele ei de utilizare a condus la poluarea şi exploatarea iraţională a resurselor de apă .

Recunoaşterea ei ca un bun economic reprezintă o cale importantă în realizarea unei gestionări eficiente şi echilibrate a resurselor de apă .

Lipsa staţiilor de epurare a apelor meteorice contribuie la poluarea apelor. În acest scop este necesară conştientizarea populaţiei privind amenajarea şi gestionarea raţională a teritoriilor, stoparea depozitării deşeurilor animaliere şi menajere în văile rîu rilor, zonele de protecţie a apelor şi suprafeţele adiacente lor, compostarea deşeurilor de grajd şi con tribuirea organelor publice locale la construcţia staţiilor de epurare a apelor meteorice .

Calculele confirmă că deversările de ape meteorice poluate şi cele neorganizate din sectorul gospodăriilor casnice au un impact negativ considerabil asupra componenţilor naturali din următoarele motive:

- caracterul spontan şi rapid, precum şi abundenţa sporită, ceea ce contribuie la spălarea diverselor impurităţi de pe suprafeţe imense transportîndu-le fără epurare în cursurile de apă;

- evacuările din sectorul particular includ apele menajere, stocările de deşeuri şi dejecţii formate de şeptelul casnic, cu caracter neorganizat sunt evacuate neepurate în cursurile apelor şi se infiltrează în pânza de apă freatică .

În ultimele decenii a fost recunoscut faptul că fortificarea şi promovarea sănătăţii sunt strâns legate de calitatea mediului înconjurator. În condiţiile influenţei crescânde a factorului antropogen asupra stării igienice a surselor de apă, o mare actualitate capătă problema stabilirii rolului calităţii apei în formarea şi modificarea sănătăţii populaţiei. Asupra stării sănătăţii populaţiei acţionează nu atât poluanţii mediului ambiant, cât şi factori şi condiţii biologice, sociale, climato-geografice.

Sub acest aspect se ştie că apa are o compoziţie chimică foarte variată, conţinând un mare număr de elemente chimice dizolvate .

Dacă la compoziţia chimică normală adăugăm şi substanţe chimice pătrunse în apă ca urmare a poluării, obţinem o multitudine de situaţii în care apa poate influenţa organismul uman.

Influenţa substanţelor minerale asupra stării de sănătate este complexă. Ea nu se rezumă numai la efectul direct al mineralelor, rolul fiziologic al cărora este diferit şi multilateral, ci interferează cu activitatea vitaminelor, enzimelor şi hormonilor, pe care o modelează. De asemenea substanţele anorganice au o mare importanţă în menţinerea echilibrului acido-bazic, în menţinerea reacţiei active a sângelui şi ţesuturilor la un nivel relativ constant, cât şi în hematopoeză şi imunitate.

Pe drept cuvânt substanţele minerale din apă au fost denumite bioelemente sau vitamine mine rale. Majoritatea acestor elemente provin mai ales din hrana zilnică, cantităţi mai mici din aerul atmosferic, exceptând cazurile regiunilor intens poluate, iar pentru unele din ele, apa constituie o sursă semnificativă.

Ţinând seama de capacitatea ei de dizolvare, apa poate extrage şi reţine din sol, roci, materiale de constructie, alimente şi chiar din vesela şi ustensilele utilizate la pregătirea hranei, diferite microelemente, cât şi un şir de metale: Cd, Co, Cu, Ni, Cr, Mn, etc., cu acţiune toxică, în funcţie de calitatea ei de a fi dură sau moale. În acelaşi timp, factorul de duritate poate inhiba dizolvarea microelementelor nocive, în timp ce acţiunea dăunătoare a apelor moi s-ar putea datora raportului Mg / Ca sau uşurinţei de vehiculare, de transport al microelementelor toxice extrase din sol, canalizari , etc.

Se ştie, că duritatea apei se datorează în cea mai mare parte prezenţei sărurilor de Ca şi de Mg, cât şi ionilor hidrogeno-carbonaţi neîntâlniţi în apele moi. Dacă apa este lipsită sau carenţată în săruri de Ca şi Mg, mortalitatea prin boli cardiovasculare este mult mai crescută. S-a stabilit astfel o corelaţie inversă între duritatea apei şi mortalitatea cardiovasculară: cu cât duritatea apei potabile este mai redusă, cu atât mai puternic omul este supus pericolului îmbolnăvirii .

Capitolul 1

Consideraţii generale privind apele meteorice

1.1Compoziţia apelor meteorice

Dintre toate formele de apă meteorică , ploaia şi zăpada au cea mai mare frecvenţă pe suprafaţa globului, însoţind învelişul atmosferic, ploaia fiind caracteristică zonelor calde, iar zăpada celor reci. Precipitaţiile constituie sursa esenţială de alimentare a apelor de suprafaţă şi subterane, ele influenţând densitatea reţelei hidrografice şi regimul hidrologic al râurilor şi fluviilor.

Apa meteorică este pură în momentul formării, dar în drumul său către suprafaţa pământului dizolvă componenţii aerului (O2, N2, CO2) şi reţin praful atmosferic sub formă de suspensie. Ca rezultat al descărcărilor electrice din atmosferă, aceste ape mai conţin şi diferite cantităţi de ozon şi azotat de amoniu.

Compoziţia apelor meteorice depinde de :

- puritatea atmosferei

- durata precipitaţiilor

- intensitatea precipitaţiilor

Principalii impurificatori ai apelor meteorice sunt:

- gazele dizolvate din atmosferă :CO2, N2, O2 în raport cu presiunea lor parţială

- suspensiile : polen, spori, bacterii, silice, etc.

- impurificatori specifici a zonelor de industrie : oxizi de sulf, azot, acid clorhidric, sulfuric, etc.

- materii minerale sau organice dizolvate şi izotopi radioactivi.

1.2 Efectele poluării asupra apelor meteorice

Datorită poluării ce reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, care provoacă prin natura lor, şi a concentraţiei în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.

Când se ard combustibili fosili, cum sunt cărbunele, benzina sau petrolul, se emit oxizi de sulf, carbon şi azot în atmosfera. Aceşti oxizi se combină cu umezeala din aer şi formează acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic, iar când plouă sau ninge, aceşti acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă.

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe Pământ în diferite regiuni.

Acţiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube nemăsurabile mediului înconjurător. Problema începe cu producerea dioxidului de sulf şi a oxizilor de azot produşi prin arderea combustibilului fosil (cărbune, gaz natural şi petrol). Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează cu apa, şi alte substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat şi alţi poluanţi. Aceşti acizi poluanţi ajung până în atmosfera, unde călătoresc sute de kilometri, şi în cele din urmă se întorc pe pământ sub forma de ploaie, zăpadă sau ceaţă.

Formarea ploii acide

Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea este o reacţie chimica în care oxigenul din aer se combina cu carbon, azot, sulf şi alte elemente chimice din substanţa care este arsă, noii compuşi formaţi sunt gaze numite oxizi. Când sulful si azotul sunt prezenţi în combustibil, din reacţia lor cu oxigenul rezultă dioxid de sulf şi diferiţi compuşi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosfera de la mai multe surse, primul loc fiind deţinut de motoarele vehiculelor.