Istoria calculatorului - high trash - nu tot ceea ce nu se vede înseamna ca nu există

1. Calculatorul- de la simplu instrument la mod de viaţă

1.1. Istoria calculatorului

Un computer (numit şi calculator, calculator electronic sau ordinator) este o maşină de prelucrat date (informaţii) conform unei liste de instrucţiuni numită program. Calculatoarele care pot, în principiu, să prelucreze orice fel de date se numesc universale. Ştiinţă prelucrarii informaţiilor cu ajutorul computerelor se numeşte informatică. Computerele actuale nu sunt doar maşini de prelucrat informaţii, ci şi dispozitive care facilitează comunicarea respectivelor informaţii între doi sau mai mulţi utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video.

Cel mai vechi mecanism cunoscut care se pare că putea funcţiona ca o maşină de calculat se consideră a fi "Ceasul" din Antikythira, datând din anul 87 î.Hr. şi folosit aparent pentru calcularea mişcărilor planetelor. Tehnologia care a stat la bază acestui mecanism este încă o necunoscută pentru cercetători.

În primă jumătate a secolului al XX-lea, nevoile de calcul ale comunităţii ştiinţifice erau satisfăcute de computere analogice, foarte specializate şi din ce în ce mai sofisticate. Perfecţionarea electronicii digitale (datorată lui Claude Shannon în anii `30) a condus la abandonarea computerelor analogice în favoarea celor digitale (numerice), care modelează problemele în numere (biţi) în loc de semnale electrice sau mecanice. Este greu de precizat care a fost primul computer digital. Iată câteva realizări notabile: computerul Atanasoff-Berry, maşinile Z ale lui Konrad Zuse-de exemplu computerul electromecanic Z3, care, deşi foarte nepractic, a fost probabil cel dintâi computer universal, apoi calculatorul ENIAC cu o arhitectură relativ inflexibilă care cerea modificări ale cablajelor la fiecare reprogramare, precum şi calculatorul secret britanic Colossus, construit pe bază de lămpi şi programabil electronic.

Echipa de dezvoltare a ENIAC-ului, recunoscând neajunsurile acestuia, a elaborat o altă arhitectură, mult mai flexibilă, ce este cunoscută sub numele de arhitectură von Neumann sau arhitectură cu program memorat. Aceasta stă la bază aproape tuturor maşinilor de calcul actuale. Primul sistem construit pe arhitectura von Neumann a fost EDSAC.

De aici până la ce găsim astăzi pe orice birou nu a fost decât un pas. Odată cu avansarea tehnologiei, mecanismele ce au fost folosite pentru crearea primului computer s-au simplificat într-un mod inimaginabil, existând la oră actuală pe piaţă unităţi de stocare a datelor de mărimea unui zar.

Trebuie menţionat că aceste computere nu au putut funcţiona fără un limbaj special construit în acest scop. Astfel au apărut primele versiuni de software, unul dintre pionierii programelor pentru computere fiind miliardarul american Bill Gates.

În urmă cu peste 30 de ani, când calculatorul era la începuturi şi totul se mişca destul de greu, oameni inteligenţi au adus inovaţii care, privite astăzi, ar fi poate doar o sursă de amuzament. Şi totuşi..Cât costa un calculator în anii '70? Cum arată un modem şi la ce era el bun? O memorie RAM de 16K putea transforma un computer într-un monstru? 12.000 de dolari pentru 80 de MB? În doar un deceniu numărul pc-urilor la nivel global s-au încincit de la aproximativ 105 milioane exemplare la mai mult de jumătate de miliard de exemplare în anul 2002. Totalitatea materialelor secundare utilizate în fabricarea unui cip de 2 grame este de 630 mai mare decât produsul final. (O comparaţie similară, în fabricarea unei maşini materialele folosite cântăresc dublu faţă de produsul final.)

1.2. Istoria laptopului

Este destul de greu să ne dăm seamă cum arată primul laptop, deoarece primul laptop nu semăna cu nimic cu ceea ce cunoaştem în ziua de azi.

Unul dintre primele modele au fost realizate în anul 1979 de către William Moggridge, pentru Grid Systems Corporation. "Grid Compass" era de cinci ori mai uşor decât alte computere cu performanţă echivalentă şi a fost folosit de către NASA în programul navetelor spaţiale în anul 1980. Acum, la mai bine de 25 de ani de la apariţia primului laptop, acesta cunoaşte o evoluţie la care cei care au realizat primele prototipuri nici măcar nu ar fi visat.

La ora actuală în lume sunt suficiente firme producătoare care să satisfacă orice gust cerinţă şi buzunar. Şi totuşi ele nu rezolvă toate problemele. Nume precum Apple, HP, IBM, Dell se întrec în oferte revoluţionare de calculatoare portabile care în curând vor fi capabile să suporte utilizări şi activităţi tot mai noi şi năstruşnice.

1.3 La ce sunt bune calculatoarele?

Incontestabil, ele sunt cele mai bune când vine vorba de stocarea şi afişarea informaţiilor de orice tip, de asigurarea unui suport pentru trimiterea şi primirea datelor, de comunicare, de difuzarea imaginilor, sunetelor, animaţiilor, de accesare a internetului şi, bineînţeles, ele sunt „experte” în lucrul cu cifrele.

Generaţia noastră este una care se întreabă cum s-a descurcat omenirea pe vremuri, când nu aveau o adevărată enciclopedie la buricul degetelor sau când oamenii şi informaţiile erau mult mai departe decât la o distanţă de un „click”. Azi prietenii se vizitează prin „Webcam”, în loc de cutiile poştale, se verifică „Inbox-urile”, în loc de foşnetul unei foi se aude o tastă lovită când dăm pagina unei cărţi, iar mersul la cumpărături a devenit o plimbare de la fotoliu la biroul cu calculatorul. Evident, calculatoarele au „preluat controlul” în societatea noastră şi, direct sau indirect, toţi am devenit dependenţi de ele. Cum s-ar fi desfăşurat transporturile, învăţământul, agricultura, economia, industria de orice tip, sau oricare alt domeniu la care ne-am putea gândi, fără ele? Deşi suntem conştienţi de utilitatea lor, ele au devenit o problemă cu două tăişuri. Ne-am obişnuit să credem că beneficiile unui calculator vin din oficiu şi că fac parte din evoluţia normală a ştiinţei şi tehnologiei şi am uitat că nimic nu e gratuit. Timpul pe care l-am câştigat operând cu calculatoarele are un preţ mult mai mare decât ne-am imaginat...

O zicală englezească spune că ceea ce reprezintă gunoi pentru o persoană poate fi comoară pentru o alta . Studiul următor va arăta că aceasta este adevărată, chiar dacă vorbim despre o comoară otrăvitoare, la propriu.