Legislația privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

1 Reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră

1.1 Gazele cu efect de seră

Efectul de seră este procesul prin care atmosfera captează o parte din energia solară, încălzind Pământul şi moderând clima.

Schimbarile climatice reprezintă una din cele mai mari provocări cu care ne confruntăm. Potrivit celui de-al Patrulea Raport Global de Evaluare al Grupului Interguvernamental privind Schimb ǎ rile Climatice – IPCC, elaborat în anul 2007, activităţile umane (arderea combustibililor fosili, schimbarea folosinţei terenurilor, etc.) contribuie semnificativ la creşterea concentraţiilor emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosfera (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorura de sulf), determinând schimbarea compoziţiei acesteia şi încălzirea climei.

Experţii în domeniul climatic sunt de părere că o creştere a nivelului "gazelor cu efect de seră", creştere provocată de activităţile umane, accentuează în mod artificial efectul de seră, ducând la creştere a temperaturilor globale şi dereglând clima în mod dezastruos.

Gazele de seră includ dioxidul de carbon, rezultat din arderea combustibilului fosil şi defrişări, metanul, eliberat de pe plantaţiile de orez şi locurile de depozitare a gunoaielor, precum şi produse rezultate din arderi şi diferiţi compuşi chimici industriali (acid azotos, carbon fluorhidric, carbon perftoric, sulf hexaflorid).

După vaporii de apa, dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz de seră. Carbonul este stocat sub pământ, departe de biosferă, în combustibili fosili, însă ciclul organic al carbonului descrie transferul carbonului între mări, ecosistemul terestru şi atmosferă.

Fără influenţa umana, transferul între aceste rezervoare de carbon este menţinut în mare în echilibru - de exemplu, plantele absorb carbonul în timp ce se dezvoltî, dar îl elimină atunci când mor. Însă, când oamenii taie arbori sau ard combustibili fosili, ei elimină în atmosferă cantităţi suplimentare de carbon, accentuând astfel efectul de seră. Aceasta constituie o problemî mai ales atunci când se extrag şi se ard combustibili fosili, deoarece astfel se adaugă carbon la ciclul "organic" al carbonului, care altfel ar ramane depozitat adânc sub pământ.

O parte din acest carbon ajunge în atmosferă, alta în arbori, plante şi sol, pe pământ şi o altă parte în mări şi oceane. O parte mai mare ajunge în atmosferă deoarece se taie păduri şi se construiesc oraşe, drumuri şi uzine, reducâdu-se astfel capacitatea biosferei de a absorbi carbonul.

1.2 Evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră

În general, începând cu anul 1989, în România, emisiile de poluanţi din atmosferă au scăzut în urma transformărilor politice şi economice ale ţării. În perioada 1989-2000, reducerea pe scară largă a producţiei economice în majoritatea zonelor industriale şi închiderea multor obiective economice au condus la reducerea cu peste 50 % a emisiilor de poluanţi proveniţi din surse industriale. Această reducere generală a poluării la sursă a avut ca rezultat îmbunătăţirea calităţii aerului, mai ales în zonele în care principalele surse de poluare erau cele industriale. Totuşi, multe zone sunt încă puternic poluate din cauza emisiilor provenite din surse industriale şi este necesară luarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului în scopul respectării valorilor limită impuse prin legislaţia în vigoare.

Evoluţia emisiilor de poluanţi în atmosferă se prezintă astfel:

- emisiile de gaze cu efect de seră:

Tabel 1.1 Evoluţia emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 1989 - 2001

Poluant Reduceri în perioada 1989-2001

(exprimate ca CO2 echivalent)

Dioxid de carbon (CO2) - 42,3 %

Metan (CH4) - 41,7 %

Peroxid de azot (N2O) - 68,2 %

Sursa: Strategia Naţională privind protecţia atmosferei

- emisiile de SO2 şi NOX au scăzut continuu în perioada 1995-2000, dar au crescut în 2001

- emisiile de amoniac au fost în uşoară scădere în perioada 1998-2001

- emisiile de poluanţi organici persistenţi (POP) au rămas în medie constante în perioada 1998-2001

- emisiile principalelor metale grele: plumb, mercur şi cadmiu au crescut semnificativ în perioada 2000-2001.