Mâna sus pentru copaci

Probabil că pare o întrebare banală şi chiar foarte simplă, de grădiniţă. Dar staţi puţin şi reflectaţi . Ce este de fapt copacul? Pentru fiecare dintre noi, copacul are o definiţie diferită. Definiţia din dicţionar sună cam aşa: „Arborele sau popular copacul, în botanică, este o plantă perenă, multianuală cu un trunchi lemnos evident, cu ramuri dezvoltate ce prezintă frunze, flori, din care se dezvoltă fructe şi rădăcini ce au forme diferite în funcţie de specie.” Există o ştiinţă despre copaci : Baumkunde. Există şi un premiu de renume : „Pomul anului 2009”, oferit în Germania. Suntem din ce în ce mai interesaţi de copacii ornamentali, pentru amenajarea grădinii, a parcurilor, în general a spaţiilor verzi. Dar, vă întreb încă o dată, ce este un copac?

Pentru contructori, copacii sunt lucruri de care se împiedică. Pentru a construi le trebuie spaţiul ocupat de copaci. Aşa că îi taie. Ei obţin un beneficiu. Pot utiliza materia primă lemnoasă.

Pentru scriitori şi cercetători, e o necesitate. Orice scriitor are nevoie de o foaie de hârtie pentru a-şi lăsa talentul să curgă. De asemenea, orice om de ştiinţă ştie că pentru a calcula bine o eroare matematică are nevoie de un creion şi o foaie.

Pentru un sculptor, este materie primă. Copacul acesta va suferi pentru a deveni o operă de artă. Pentru a ne oferi nouă, oamenilor, un motiv în plus de a-l admira. Suferinţa lui este umbrită de frumuseţea ce va dăinuie secole.

Pentru religioşi, este copacul cunoaşterii. Copacul care a oferit mărul păcător Evei. Copacul ce ne-a transformat în muritori. Copacul cu fructe interzise.

Pentru un pictor, copacul este o parte a naturii. Câte tablouri nu am văzut în care copacii sunt actorii principali. Copacul siguratic într-un lan de grâu sau iarna zdrobit sub greutatea zăpezii. Copacul înflorit deasupra căruia ciripesc gălăgioase vestitoarele primăverii. Copacul trist ce îşi pierde frunzele toamna. Sau o pădure plină de culori. Toate sunt opere de artă, atât ale artistului, cât şi ale naturii.

Pentru copii, e un loc de vis. E copacul din poveste, care cu umbra lui acoperea Tărâmul de cristal. E un loc de joacă. E un loc în care se pot ascunde. Copacul îi hrăneşte cu fructele lui. Copacul le oferă un loc de odihnă. Copacul îi pedepseşte pe cei mai năzdrăvani, oferindu-le în dar o căzătură memorabilă, de povestit nepoţilor.

Pentru îndrăgostiţi, e un motiv romantic. Câte sărutări pasionale ascunde un copac. Câte poveşti de dragoste ştie el. Vede atâtea despărţiri fără să plângă.

Pentru adulţi, copacul nu mai are importanţă. Căci ei sunt atât de prinşi în rutină, încât de abia observă lăstarul din faţa scării, sau arborele impozant din faţa primăriei.

Ar trebui să realizăm, că pentru noi toţi, copacul are o definiţie. Însă pentru noi toţi sau tonţi, copacul ar trebui să însemne acelaşi lucru : sursă de oxigen!!! Copacii ne susţin viaţa şi ne-au susţinut-o de zeci de ani. Copacii ştiu să ne ocrotească şi să ne vegheze, în timp ce noi îi chinuim fără a le oferi răgaz.

De aceea, dorim să vă prezentăm o campanie împotriva noastră, a oamenilor. O campanie în favoarea copacilor. Cine e alături de noi să ridice mâna! Să ridice mâna pentru copaci! Mâna sus pentru copaci!