Managementul Deșeurilor

ARGUMENT

Deşeul e un material (obiect) care prin el însuşi fără a fi supus unei transformări nu mai poate fi utilizat.

Deşeurile pot fi recuperabile şi nerecuperabile.

Rebuturile sunt produse, maşini, utilaje ce nu pot fi utilizate direct datorite abaterii nepermise faţă de parametrii prevăzuţi (tehnici, estenici).

La controlul tehnic care se efectuează, produsele se împart în bune şi rebuturi.

Reziduurile sunt materii prime, materiale sau produse care sunt respinse în procesul tehnologic sau în cadrul unei activităţi umane, menaj, comerţ, etc.

Strategia gospodăririi deşeurilor trebuie îndreptată spre 2 direcţii principale:

- valorificarea componentelor utile cuprinse în ele precum şi a unor subprodusi ce rezultă din prelucrarea deşeurilor menajere

- depozitarea esologică a deşeurilor

Valorificarea deşeurilor asigură:

- obţinerea unor materii prime sau materiale care prin prelucrarea adecvată pot fi introduse în circuitul conductiv implicând succesiv la reducerea consumului de materie primă

- obţinerea de subproduşi, energie termică sau electrică, compost pentru agricultură, carburanţi solizi, lichizi, materie furajeră

- reducerea volumului deşeurilor ce urmează a fi depozitate

Depozitarea ecologică are în vedere protejarea mediul înconjurător: aer, apă, sol, ape de suprafaţă şi subterane.

Pe lângă aspiraţiile de ordin tehnic şi ecologic se urmăreşte reducerea costului prelucrării şi neutralizării deşeurilor.

Dezvoltarea sectorului industrial, special în secolul 20 a condus la o serie de modificări în viaţa şi comportamentul oamenilor. S-au creat centre urbane cu densitate ridicată a populaţiei , s-au produs modificări în viaţa de zi cu zi. A crescut foarte mult volumul deşeurilor menajere, iar compoziţia acestora se modifică continuu şi diferă de la o ţară la alta şi chiar de la o localitate la alta, în funcţie de preocupările şi gradul de civilizaţie a populaţiei.

Valorificarea componentelor utile din deşeurile menajere e o problemă foarte importantă întrucât în compoziţia lor sunt cuprinse foarte multe elemente utile.

Pentru o valorificare eficientă toţi factorii indicaţi trebuie să depună eforturi.

CAPITOLUL 1

1.1. DEŞEURILE MENAJERE

Deşeurile menajere sunt cele care se produc în gospodăriile individuale precum şi în cadrul unor colectivităţi, cămine, creşe, unităţi militare, etc.

De asemenea se produc în unităţile productive, instituţii precum şi în industria de prelucrare a alimentelor.

Cantitatea şi calitatea deşeurilor menajere este influenţată de o serie de factori cum ar fi: clima, modul de viaţă, caracterul localităţii (industrială, agrară). De asemenea depinde de anotimp, zi din săptămână, etc.

O influenţă deosebită o are nivelul de trai, nivelul economic şi cel social, gradul de civilizaţie a populaţiei.

Reziduurile menajere la care ne referim se consideră dezafectate de materiale refolosibile care sunt colectate în centre speciale.

Pentru determinarea cantităţii deşeurilor menajere există două metode :

1. Metoda indicelui mediu de producere a deşeurilor menajere pe cap de locuitor şi care rezultă din cantităţile produse de către un locuitor în diferite zone ale localităţii

2. Metoda gravimetrică ce are la bază determinarea zilnică a cantităţii deşeurilor menajere prin cântărire directă.

În cadrul primei metode cantitatea medie de reziduuri sau deşeuri menajere produse într-o zi

este egală:

Qmed / zi = NIm * 0,001 [t]

Relaţie în care:

- N – numărul de locuitori

- Im – indicele mediu de

- Im = [ kg / loc , zi ]

Limitele normale ale indicilor de producere a deşeurilor menajere sunt cuprinse între 0,3-1,3 kg /loc/zi ajungând uneori 1,5.

În tările subdezvoltate valoarea lui Im poate să scadă sub 0,3. La noi în tară indicele de producere e cuprins între 0,8-1 kg/loc/zi.

În ceea ce priveşte cantitatea specifică a retiduurilor menajere există diferenţe mari de la o ţară la alta.

Spre exemplu acolo unde se utilizează foarte multe alimente, preparate, semipreparate creşte cantitatea de ambalaje, hârtie, folie, plastic, etc. şi scade cantitatea deşeurilor provenite din prepararea alimentară (frunze, radacini, coji).

În general densitatea exprimată în kg/m3 este cuprinsă între 200-400, la noi în ţară tinzând spre valoarea maximă.