Mangementul deșeurilor menajere

INTRODUCERE

Creşterea numărului populaţiei în ultimele decenii a dus la sporirea consumului ceea ce a favorizat creşterea volumului deşeurilor menajere. Azi in ţările dezvoltate se acumulează in jurul a 800 - 1 000 kg de deşeuri pe cap de locuitor anual. Volumul mare de deşeuri duce la modificarea echilibrului ecologic al naturii, de aceea oamenii sunt chemaţi să contribuie la micşorarea impactului negativ al deşeurilor.

Deşeurile sunt acele substanţe sau obiecte de care deţinătorul se debarasează, are intenţia sau obligaţia de a se debarasa. În general, deşeurile reprezintă ultima etapă din ciclul de viaţă al unui produs (intervalul de timp între data de fabricaţie a produsului şi data când acesta devine deşeu).

Noţiunea clasică de deşeu este redată în legislaţia de mediu a UE care defineşte deşeurile drept “orice substanţă sau obiect pe care operatorul le elimină sau intenţionează să le elimine”, iar conform legislaţiei naţionale, deşeurile sunt “substanţele, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activităţi economice, menajere şi de consum, care şi-au pierdut , integral sau parţial, valoarea iniţială de întrebuinţare, dintre care unele sunt reutilizabile după prelucrare” . Referitor la deşeul menajer se poate concretiza că devine deşeu orice obiect, element, componentă care a fost introdusă în pubelă de către consumator

şi care, prin amestec, devine „murdar”, greu de separat ulterior şi de introdus in procesul de reutilizare .

Volumul deşeurilor este enorm astfel pentru a înterprinde un plan de gestiuni a acestei cantităţi este nevoie mai întăi de o clasificare a deşeurilor.

Deşeurile se împart după cîteva criterii: sursa de generare, compoziţie, caracteristica principală de tratare, posibilitatea de refolosire, gradul de agresivitate asupra mediului .

PRINCIPII ŞI OBIECTIVE ALE GESTIONÃRII DEŞEURILOR

Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului. De asemenea, autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului colaborează în vederea realizării acestora.

Principiile şi elementele strategice privind protecţia mediului sunt prezentate după cum urmează:

- principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;

- principiul precauţiei în luarea deciziei;

- principiul acţiunii preventive;

- principiul reţinerii poluanţilor la sursă;

- principiul "poluatorul plăteşte";

- principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

- utilizarea durabilă a resurselor naturale;

- informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu;

- dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

Principii în gestionarea deşeurilor

La baza activităţilor de gestionare a deşeurilor stau câteva principii enunţate în cadrul Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor1 şi a legislaţiei comunitare.

- principiul protecţiei resurselor primare – se referă la necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare;

- principiul prevenirii – ierarhia deşeurilor se aplică în calitate de ordine a priorităţilor în

cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire şi gestionare a deşeurilor, astfel: prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, alte operaţiuni de valorificare, şi în ultimul rând eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.