Mari catastrofe ecologice pe glob. studiu de caz - tsunami din Oceanul Indian 2004

Introducere

Tema acestui proiect a fost aleasă datorită impactului pe care catastrofele naturale le au asupra oamenilor, dar şi asupra mediului înconjurător. Proiectul se va baza în mare parte pe catastrofele de apă, iar ca studiu de caz a fost aleasă tema “Tsunami din Oceanul Indian 2004”, o catastrofă care a dus la moartea a 230.000 de oameni, dintre care 62.000 ar fi putut fi avertizaţi şi salvaţi. Motivul acestei tragedii? Guvernele din acea regiune au decis că armele nucleare sunt mult mai importante decât senzorii care să avertizeze în legătură cu seismele subacvatice.

Proiectul este structurat în 4 capitole şi un studiu de caz. Primul capitol prezintă catastrofele naturale, cele de pământ, de aer şi de apă, într-un mod general.

Al doilea capitol se va axa pe catastrofele de apă, în special pe tsunami, în care vor fi prezentate caracteristicile generale ale unui tsunami.

Cel de-al treilea capitol prezintă caracteristicile fizice ale unui tsunami, precum propagarea, intensitatea şi magnitudinea unui tsunami.

Ultimul capitol se bazează pe cauzele provocatoare ale unui tsunami. Studiul de caz va prezenta tragedia din Decembrie 2004, o zi în care datorită indiferenţei guvernului, mai multe ţări din Asia de Sud-Est, incluzând Indonezia, Sri Lanka, India, Thailanda, Maldive, Somalia, Myanmar, Malayesia au fost zguduite de un tsunami, indiferenţă care a dus la moartea a sute de mii de oameni, dar care putea fi într-o oarecare măsură evitată scăzând drastic numărul victimelor.

Cap.I Catastrofe naturale

1.1 Catastrofe de pământ

Avalanşa (Fig. 1) reprezintă o masă importantă de zăpadă care se pune în mişcare şi alunecă în jos pe versantul unui munte. O avalanşă poate duce la vale milioane de tone de zăpadă, precedată de o undă de şoc care spulberă şi striveşte orice se află în calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un fenomen nivologic (determinat de zăpadă), reprezentând un curent de gravitate care constă din material granular. Aceste fenomene se

Fig. 1 Avalanşă

înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui şi reprezintă un pericol pentru populaţia montană din numeroase ţări ale lumii. Extinderea activităţilor turistice şi, în special, practicarea sporturilor de iarnă determină o creştere a riscului impactului avalanşelor asupra societăţii.

Tipuri de avalanşe:

După modul de formare, avalanșele pot fi: a) fenomene naturale declanșate de o supraîncărcare naturală de zăpadă;

b) cauzate de om, declanșate de trecerea unui schior, drumeț sau de altă intervenție umană accidentală sau nu.

În funcţie de particularităţile stratului de zăpadă afectat, avalanşele sunt de mai multe tipuri :

1. Avalanşe uscate care se produc la temperatura de -5 grade, atunci când zăpada este afânată şi are aspect prăfos-grăunţos, cristalele de zăpadă fiind rotunde. Zăpada în amestec cu aerul formează aerosoli foarte periculoşi pentru oameni, aceştia murind sufocaţi.

1.1 Avanşa pudroasă: acest tip de avalanşe se produc după ninsori abundente cazute pe timp friguros. Ele se declanşează spontan, la orice oră din zi sau din noapte, nefiind legate de temperatură şi neimplicând o modificare calitativă a stratului de zapadă. Desigur, pot fi şi provocate de toate cauzele exterioare. O avalanşă cu zapadă "pulver" are două componente distincte: avalanşa propriu-zisă şi norul ei. Avalanşa propriu-zisă este masa de zapadă care aluneca pe pantă. Sau mai corect spus "zboară" paralel cu panta, atingând viteze de 200-300 km/h. "Norul" este format din microcristale de gheaţă. El însoţeşte avalanşa propriu-zisă şi este în sine foarte periculos.

1.2 Avalanşe cu zăpadă granuloasă: aceste avalanşe se produc cu zapadă formată din microgranule de 2-5 mm, deci nu din fulgi cu forme arborescente. Acest tip de zăpadă poate fi proaspat ninsă sau poate fi zapadă mai veche, a cărei structură s-a modificat. Şi acest tip de avalaşse se declanşează spontan, oricând, dar pot fi şi provocate.

2. Avalanşe umede care se produc în stratele de zăpadă umedă şi grea. Ele antrenează, în deplasare, cantităţi mari de zăpadă în lungul culoarelor de avalanşă şi exercită presiuni mari asupra obiectelor din cale, distrugându-le.

2.1 Avalanşe cu bulgări şi rulouri: sunt avalanşe de primavară, cu zapadă udă, moale. Ele pornesc în mici fragmente la vale, prin rostogolire, sub formă de bulgări, ca niste cochilii de melci. Uneori însă, bulgării se măresc, adunând progresiv, prin rostogolire, toată zăpada din culoarul respectiv, inclusiv pământ şi pietre, devenind periculoase. Pe pante iau uneori formă de covor rulat, putându-se sparge şi apoi declanşa alte avalanşe.

2.2 Avalanşe de fuziune: sunt rar întâlnite. Ele sunt cu zăpadă "putredă" care se scurge.

3. Avalanşe în plăci care se produc prin desprinderea stratului superficial îngheţat şi a celui mijlociu, suprafaţa de desprindere fiind la contactul cu stratul bazal.

Etapele unei avalanşe:

Declanşarea avalanşelor este favorizată de următoarele condiţii şi factori: trăsăturile stratului de zăpadă, conformaţia versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zăpezii prin diferite activităţi. Etapele principale sunt următoarele:

• Zăpada se desprinde de straturile de nea mai tari şi alunecă peste acestea;

• În timp ce prinde viteză, zăpada poate începe a fi purtată de vânt ;

• Avalanşa îşi măreşte viteza de deplasare (până la 350km/h).