Măsuri de Prevenire și Combatere a Poluării Solului

Capitolul I

1. Solul

1.1. 1.Noţiuni introductive

Solul – ca obiect de studiu al pedologiei genetice este definit ca un corp natural ce corespunde stratului superior afânat al litosferei, ce conţine materie vie şi poate asigura creşterea plantelor, reprezentâd principala sursă de hrană a omului [1], [2], [3].

Pedologia este ştiinţa care se ocupă de studiul solului, o ştiinţă utilă societăţii umane, care formează legi şi are o metodologie de cercetare sub aspectele genezei, evoluţiei, alcătuirii, însuşirilor, repartiţiei gepgrafice, clasificării, utilizării şi ameliorării lui[1], [2], [3].

Solul s-a format şi este într-o contiună formeare, ceea ce înseamnă că evoluează, oricând şi oriunde se găsesc resturi organice la contactul litosferei cu celelalte sfere învecinate (atmosfera, biosfera, hidrosfera), rezultând o sferă nouă, pedosfera, sau pătura solului, care acoperă litosfera la suprafaţa de contact cu atmosfera [2].

Solul poate fi considerat un sistem bio-fizico-chimic dinamic şi foarte complex, în care calitatea principală a solului de a asigura condiţii pentru creşterea plantelor, poartă denumirea de fetilitate. Dacă se execută o secţiune verticală printr-un sol (de la suprafaţă şi până la roca din transformarea căreia a rezultat), seconstată existenţa unor strate diferite, denumite orizonturi. Ansamblul orizonturilor respective constituie profilul de sol. Diferenţierea de orizonturi se datoreşte unor procese, dintre care un rol deosebit îl au cele de eluviere - iluviere şi de acumulare a humusului [3].

Orizontul de sol sau orizontul pedogenetic este un strat, aproximativ paralel cu suprafaţa solului (terenului), care are o serie de proprietăţi rezultate prin procesul de formare a solului, proprietăţi care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente. În mod obişnuit un orizont de sol este separat de cele adiacente prin caracteristici care pot fi observate şi eventual măsurate în teren, cum ar fi: culoare atextura, structura, consistenţa, prezenţa sau absenţa carbonaţilor, a unor neoformaţii, etc. Termenul de orizont, nu se foloseşte numai pentru a pune în evidenţă strate diferite, ci spre a arăta şi limitele superioare de acumulare a componenţilor levigaţi în adâncime [4], [1].

Morfologia solului se referă la totalitatea însuşirilor exterioare ale materialului de sol, care se pot observa, descrie şi aprecia folosind cele mai simplemetode şi unelte de cerctare. Însuşirile morfologice sunt rezultatul proceselor pedogenetice şi oglindesc însuşirile chimice, fizice şi fizico-chimice ale solului. Solul se deosebeşte, morfologic vorbind, de roca parentală pe seama căreia s-a format în primul rând, printr-o alcătuire diferenţiată pe verticală . Deosebirea principlaă dintre orizonturi şi straturi, constă în faptul că straturile sunt formate prin depunerea mecanică a materialului nefiind genetic legate între ele, pe când orizonturile genetice sunt unitare în cadrul profilului.[1].

Pentru identificarea orizonturilor de sol sunt necesare totuşi, uneori , determinări de laborator pentru completarea sau precizarea observaţiilor de teren. În afară de orizonturile pedogenetice, unele soluri prezintă stratificaţii datorită neuniformităţii iniţiale a meterialului parental denumite discontinuităţi litologice. Strict vorbind, o succesiune de diferite materiale nu trebuie considerată ca orizonturi pedogenetice, ci ca „strate”. Deosebirea dintre ele însă, nu este întotdeauna foarte clară, deoarece procesele de formare a solului acţionează pe întreg materialul stratificat [1], [4].

Solificarea este, în esenţa ei, un proces de natură biologică. Prin dezagregare şi altereare, rocile rezultate devin afânate, poroase, dobândesc capacitate pentu apă şi aer şi conţin unele substanţe nutritive, deci, capătă însuşirea de a asigura condiţii minime creşterii plantelor. Solificarea propriu-zisă nu poate avea loc decât sub acţiunea organismelor, în principal, a plantelor şi microorganismelor [3].

1.1.2. Orizonturile de sol şi straturile principale

În mod curent, solurile sunt caracterizate prin succesiunea specifică de orizonturi şi descrierea şi definirea proprietăţilor fiecărui orizont. Sistemul iniţial de notare a orizonturilor A, B,C, D, R, a evoluat în timp astfel că s-a diferenţiat de la o ţară la alta. În prezent în ţara noastră a fost introdus sistemul adoptat de un grup FAO (The Food and Agriculture Organization of the United Nations) , în care se folosesc următoarele litere pentru orizonturile principale: T, O, A, E, C, şi R. În cele mai multe cazuri orizontul O, C şi R nu sunt orizonturi pedogenetice, ci strate sau orizonturi litologice (nepedogenetice), deoarece carcteristicile lor nu sunt produse ale proceselor pedogenetice [4], [6].

Ele sunt totuşi introduse ca orizonturi sau strate principale pentru că sunt importante, de referinţă în profilul de sol. Notaţiile de orizonturi fiind bazate pe morfologia acestora şi reflectând efectele pedogenezei sunt utilizate în caracterizarea şi identificarea solurilor. Pe lângă aceste orizonturi pedogenetice principale, se utilizează în caracterizarea solurilor şi o serie de orizonturi pedogenetice denumite de asociere, care nu se folosesc independent, ci numai asociate unuia dintre orizonturile principale menţionate anterior, caracteristicile lor bazându-se pe orizontul cu care se asociază. Aceste orizonturi sunt: G, W, sa, na, sc, n, care se scriu după orizontul cu care se asociază (de ex: AG, CG, BW, Asa etc). De asemenea, la descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru sublinierea unor caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea orizonturilor, redate în continuare.

Principalele straturi şi orizonturi de sol sunt: [1], [2], [3], [4]:

Orizont O (organic nehidromorf)

Este un orizont format pin acumulare de material organic depozitat la suprafaţa solului, care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an, fiind un orizont organic nehidromorf.

Fracţia minerală se găsete în proporţie mică, în general mai puţin de jumătate din greutate. Se dezvoltă la partea superioară a solurilor minerale formate sub pădure (acesta nu include descompunerea intensă de rădăcini de sub suprafaţa solului mineral ce este caracteristic orizontului A). Orizontul o se poate întâlni şi la o anumită adâncime de suprafaţă dacă este îngropat.