Măsurile necesare pentru reabilitarea iazului Colbu I - Borșa

Lucrarea intitulată ’’Măsurile necesare pentru reabilitarea iazului Colbu I- Borșa’’ este realizată în cadrul disciplinei Reabilitarea siturilor industriale.

Datorită grosimii mari a haldelor și a depozitelor din iazuri nu mai este posibilă o regenerare naturală, terenurile ocupate de aceste materiale sunt și rămân pustiuri artificiale.

Reziduurile minerale și substanțele toxice din acestea, depuse pe sol, sunt foarte greu și foarte puțin degradabile de microorganisme sau prin dizolvare, deci solul spre deosebire de ape și atmosferă, nu are putere de dispersare, iar degradarea lui se produce imediat și ireversibil.

Exfiltrațiile de la iazurile de decantare distrug sau modifică nefavorabil flora bacteriană și fauna solului.

Reziduurile necorespunzător tratate cât și produsele lor de descompunere, fiind spălate de ape de precipitații, se împrăștie și pătrund în sol. Se poate polua astfel suprafața solului pe întinderi mari, după care particulele de sol contaminate și de materii poluante, prin apele din precipitații, pătrund în apele freatice sau în apele de suprafață din apropiere.

Scopul acestei lucrări este de a evidenția impactul negativ a iazurilor de decantare, neconforme legislației în vigoare, asupra factorilor de mediu si asupra omului; și de a specifica măsurile necesare pentru reabilitarea iazului Colbu I din Baia Borșa, județul Maramureș.

CAP. I DATE GENERALE PRIVIND SITURILE INDUSTRIALE

Situl contaminat este o zonă definită geografic, delimitată în suprafață și adâncime, poluată cu substanțe biologice sau chimice.

Iazurile de decantare sunt construcții hidrotehnice speciale de retenție, de tip permeabil, având ca obiectiv depozitarea în siguranță a sterilului minier și evacuarea tuturor debitelor de apă din amplasamente.

Iazurile de decantare rezultate prin depozitarea sterilului rezultat din procesarea minereurilor în uzinele de preparare sunt de dimensiuni relativ mari, modificând uneori fundamental morfologia zonală, iar prin conținutul de noxe devin factori și surse de poluare a atmosferei - prin pulberi - și a apei - prin suspensii, reactivi de flotație și prin ioni metalici.

Totodată în materialul depozitat în iazurile de decantare se regăsește acea fracție de util din minereurile procesate în uzinele de preparare rezultată din diferența randamentelor tehnologiilor de extracție aplicate. Cunoașterea, din acest punct de vedere, a potențialului pe care iazurile miniere din România îl au, asigură identificarea, de ordin strategic, a tipurilor de substanțe minerale utile, a distribuției lor regionale, a valorii lor utilitare și, în consecință, a posibilităților viitoare de valorificare în toate ramurile economiei naționale.

Întreaga activitate minieră produce, din cauza specificului său, multiple și variate efecte negative asupra mediului, exemplificate prin:

- modificări ale reliefului, manifestate prin degradarea peisajului și strămutări ale gospodăriior și obiectivelor industriale din zonele de exploatare;

- ocuparea unor mari suprafețe de teren pentru activitatea de exploatare, haldare, depozitare a substanțelor minerale utile, instalații industriale, căi de acces, suprafețe ce devin astfel total inutilizabile în alte scopuri, pentru o perioadă lungă de timp;

- degradarea terenului, prin deplasări pe verticală și orizontală ale suprafeței și alunecarea haldelor și iazurilor de decantare, cu provocarea unor grave accidente;

- impurificarea apelor curgătoare de la suprafață și a apelor freatice;

- dezechilibrul hidrodinamic al apelor subterane;

- influențe negative asupra atmosferei, florei și faunei din zonă;

- poluarea chimică a solului, care poate afecta pentru mulți ani proprietățile fertile ale acestuia;

- zgomote, vibrații și radiații răspândite în mediul înconjurător, cu o puternică acțiune nefavorabilă.

Asistăm la extinderea riscurilor de ordin ecologic, datorate unor situații reale în care își desfășoară activitatea multe dintre unitățile miniere:

1. în primul rând, este vorba de volumele mereu crescânde de roci sterile extrase, transportate și depozitate, din cauza creșterii nevoilor de materii prime minerale necesare societății și situației reale în care suntem puși, de a exploata și valorifica zăcăminte cu componenți utili din ce în ce mai reduși;

2. în al doilea rând, este vorba de extinderea activității miniere în zone care au caracteristici particulare, din care derivă influențe negative de lungă durată și cu extindere la mari distanțe;

3. în al treilea rând, trebuie arătat că activitatea minieră se desfășoară obligatoriu într-un loc legat strict de existența zăcământului și că acest fapt poate crea probleme ecologice deosebite, într-o zonă sensibilă pentru conservarea ecosistemului.

Iazurile de decantare sunt cele mai comune metode de dispunere a tulburelii sterile de flotație și sunt cele mai atractive din punct de vedere economic și relativ ușor de exploatat. Iazurile de decantare trebuie să asigure un număr de funcții și anume:

- decantarea particulelor fine, prin sedimentare,

- precipitarea metalelor grele și a hidroxizilor,

- stabilizarea unor constituienți oxidabili,

- stocarea și stabilizarea apei recirculate,

- evacuări de siguranță în emisar.

Există și o serie de dezavantaje ale iazurilor de decantare și anume:

- dificultăți în obținerea unei bune distribuții a curgerii,

- dificultăți în separarea drenării apelor din suprafețele necontaminate,

- dificultatea rezolvării problemelor legate de apele acide generate de sterile,

- costurile ridicate de epurarea apelor din infiltrații,

- antrenările prin deflație a particulelor fine de pe suprafața iazului de decantare.

Tipurile de iazuri de decantare utilizate la depozitarea sterilului de flotație sunt următoarele:

- de șes (fig. 2),

- de coastă,

- de vale (fig.1),

- în vatra de carieră.