Metode de investigare a poluării solului

CAPITOLUL I

CONSTITUENTI SI ÎNSUSIRILE SOLULUI

I.1.COMPOZITIA SOLULUI

Solul este un corp tridimensional constituit din trei faze: solida, lichida si gazoasa. Proprietatile acestor faze sunt variabile de la sol la sol, chiar si în cadrul aceluiasi sol.

Faza solida cuprinde constituienti minerali, organici si organo-minerali:

a) Constituientii minerali cuprind fractiunea minerala, grosiera, argile, oxizi si hidroxizi de fier si aluminiu. Fractiunea argiloasa din soluri este reprezentata printr-un amestec de minerale argiloase si alti compusi cum sunt: cuart, carbonati si oxizi.

b) Constituientii organici cuprind diferite fractiuni ale materiei organice din sol, inclusiv substante organice nehumice si humice. Diferitele fractiuni ale materiei organice din sol includ:

- fractiuni organice vii constituite din microorganismele solului, fauna solului, radacinile plantelor;

- fractiuni organice moarte cuprind organisme moarte în curs de descompunere, diferite substante organice si substante humice care constituie cea mai mare parte a materiei organice din sol.

Materia organica din sol (resturi vii sau moarte de plante sau animale) constituie o parte foarte activa si importanta a solului. Este rezervorul de azot (humusul contine aproximativ 5% azot si 60% carbon) furnizeaza cantitati mari de fosfor si sulf, protejeaza solul împotriva eroziunii, afâneaza solul asigurând aerarea si buna circulatie a apei si a aerului. Humusul din sol este produsul cel mai imoprtant al procesului de formare a solului. În scopul mentinerii materiei organice în soluri, toate resturile disponibile trebuie lasate pe/sau în sol, vegetatia nu trebuie arsa si acestea trebuie completate cu ingrasaminte chimice la nivelul cerintelor recoltelor planificate.

c) Constituientii organo-minerali din sol se grupeaza în doua asociatii principale:

- prima se refera la complecsii organici cu ioni metalici (Cu+, Fe+, Mn+) care joaca un rol foarte important în dinamica anumitor elemente, mai ales fierul si manganul.

- a doua cuprinde toate asociatiile care se formeaza între argile, substante organice humice si nehumice.

I.2 Proprietatile fizice ale solului

Proprietatile fizice ale solului includ: textura, structura, densitatea specifica ca si aparenta, porozitatea, consistenta, culoarea, continutul de apa si temperatura.

Textura reflecta proportii de nisip, praf, argila sau argila fizica. Strucura solului reflecta modul de aglomerare a particulelor primare în unitati de diferite dimensiuni, forme, aranjare si grad de dezoltare numite elemente structurale.

Densitatea aparenta (greutatea pe unitatea de volum) este un indicator al starii de afânare a unui sol. Densitatea particulelor (specifica) reprezinta numai densitatea partii solide.

Spatiul lacunar (poros) reprezinta partea din sol neocupata de particulele solide. Porozitatea difera de la un sol la altul în functie de natura si marimea particulelor primare solide, prezenta si natura materiei organice, textura, etc.

I.3 Proprietatile chimice ale solului

Proprietatile chimice ale solului includ: solubilitatea si accesibilitatea elementelor inclusiv celor nutritive, pH, schimbul de ioni, tamponarea.

Datorita schimbului ionic, solubilizarii si precipitarii solurilor minerale, solutia solului are o compozitie determinata la un moment dat. Dintre ionii prezenti în solutie, ionii hidrogen sunt foarte importanti.

Concentratia acestora determina reactia solului (pH) ca indicator al aciditatii sau al alcalinizarii solului. Valoarea sa depinde de schimbul de ioni cu coloizii minerali si organici, si de prezenta carbonatului de calciu, carbonatului de sodiu.

Capacitatea mare de schimb cationic confera solului rezistenta mare la schimbul de pH si cationi, respectiv capacitate mare de tamponare. De fapt puterea de tamponare a solului se datoreste coloizilor pe care îi contine.

I.4 Proprietatile biologice ale solului