Metodologii de Refacere a Mediului Geologic

Sinteza mai jos prezentata descrie clasificarea si principiile pe care se bazeaza tehnologiile de remediere a solurilor si apelor subterane contaminate, oferind tot odata si elemente de aplicabilitate si cost. Sinteza este conceputa in 6 subcapitole si anume:

- Clasificarea tehnologiilor de remediere a siturilor contaminate

Bariere de izolare initiala - utilizabile atat pentru sol cat si pentru apa subterana

- Tehnologii de curatare / remediere a apei subterane

- Tehnologii de curatare / remediere a solurilor contaminate

- Costurile pentru tehnicile de remediere disponibile in Europa

- Tendinte de dezvoltare in practicile de remediere.

1. CLASIFICAREA TEHNOLOGIILOR DE REMEDIERE A SITURILOR CONTAMINATE

Clasificarea tehnologiilor de remediere a terenurilor poluate poate fi facuta pe diferite criterii.

Un prim criteriu de clasificare este cel temporal, dupa care tehnologiile se clasifica in

-actiuni initiate - de izolare .

- actiuni finale - de depoluare propriu - zisa,

Exista insa si posibilitatea clasificarii lor dupa:

- locul unde se realizeaza depoluarea ;

- natura proceselor prin care se realizeaza depoluarea.

In functie de locul in care se realizeaza remedierea se vorbeste despre :

- tehnologii aplicabile "in situ" - adica pe amplasamentui poluat;

- tehnologii aplicabile "ex situ" - adica in afara amplasamentului poluat; acestea implica extragerea materialului poluat (sol, roca, apa subterana) si tratarea lui in instalatii sau pe suprafete special amenajate in.limita perimetrului poluat sau in afara lui.

Avantajele tehnologiilor aplicabile "in situ" rezulta din faptul ca amplasamentul ramane relativ nederanjat, stratul poluat nefiind extras prin excavare. Solul tratat "in situ" isi pastreaza sau chiar isi imbunatateste structura fizica si fertilitatea; in plus, tratamentele "in situ" genereaza cantitati mai mici de emisii (gazoase sau lichide) si deseuri solide.

Tratamentele aplicabile "ex situ" au avantajul ca:

- permit in mai mare masura supravegherea conditiilor in care se desfasoara procesul;

- fac poluantii mai usor accesibili pentru distrugere sau eliminare;

- permit un control mai lesnicios al emisiilor si deseurilor rezultate din remediere.

Dezavantajul principal al tratamentelor "ex situ" este nevoia de excavare a terenului si eventual de transport si manipulare repetata a materialului excavat. In plus, unele tratamente pot modifica structura si compozitia stratului de sol sau a rocilor si limiteaza astfel refolosirea lor. De exemplu. un tratament agresiv precum incinerarea modifica compozitia, structura si fertilitatea solului si chiar proprietatile geotehnice ale rocilor.

Optiunea pentru o solutie de remediere "in situ" sau "ex situ" depinde de natura poluarii si conditiile fiecarui amplasament, De cxemplu. tratamentele "ex situ" sunt preferabile in cazul cand este necesara o remediee rapida si prevenirea procesului de migrare a poluantilor spre un receptor sensibil precum un acvifer utilizat in scop potabil. Exista tehnologii care se preteaza atat la aplicarea "in situ", cat si "ex situ", optiunea depinzand de conditiile amplasamentului disponibilitatea materialelor necesare si costuri.

O alta clasificare a tehnologiilor de remediere se face functie de natura proceselor ce stau la baza lor si anume in:

- tehnologii biologice;

- tehnologii fizice; tehnologii chimice.

Dintre aceste tehnologii unele sunt aplicabile "in situ", iar altele "ex situ".

Este de mentionat ca granitele intre diferite tipuri de metode nu sunt clare, multe reprezentand de fapt o combinatie a doua sau chiar trei tipuri de procedee asociate: fizice si chimice, fizice si biologice sau fizice si chimice.

Tehnologiile sau tratamentele biologice se bazeaza pc urmatoarele procese:

- biodegradare; descompunerea prin intermediul microorganismelor a compusilor complecsi in compusi simpli (CO2, H2O, NH4) in condiitii aerobe sau anaerobe; practic in aceste procese intervin principalele grupe dc microorganisme existente in sol; bacterii, fungi si, actinomicete.etc.;

- transformare biologica: conversia mediata biologic a unor poluanti in forme mai putin toxice sau mai putin mobile; de exemplu, microorganisniele pot produce ioni de fosfat (PO43) care, reactionand cu metalele grele, dau nastere unor compusi insolubili;

- bioacumulare: anumite organisme - alge sau plante - pot acumula impurificatorii organici sau anorganici preluati din sol; prin recoltarea culturilor respective ca biomasa impurificatorii pot fi climittati din amplasamentul poluat;

- mobilizarea poluantilor: pe cale biochimica este posibila mobilizarea unor impurificatori si trecerea lor in solutie de unde pot fi recuperati si distrusi.

In general, tratamentele biologice cele mai uzuale se bazeaza pe biodegradare. denumita si biostimulare atunci cand un adaos de nutrienti, apa si oxigen serveste la cresterea ratei de descompunere. Rata de biodegradare poate fi crescuta si prin adaosul de microorganisme sub forma unor culturi pregatite special in condilii de laborator sau ca namol de epurare biologica.

Printre biotehnologiile aplicabile "ex situ" se numara compostarea, metodele agrotehnice si tratarea (aeroba si anaeroba) sub forma de namol, utilizabila pcntru inlaturarea impurificatorilor din roci argiloase si miluri.

Printre biotehnologiile aplicabile "in situ" se inscriu ecle ce presupun biostimularea microorganismelor existente in sol prin adaos de apa, oxigen sau nutrienti.