Modificări Fiziologice la Porumb Produse de Excesul de Substanțe Nutritive

INTRODUCERE

Porumbul (Zea mays L) este una din cele mai valoroase plante cultivate datorită productivităţii foarte ridicate şi multiplelor întrebuinţări ale produselor sale în alimentaţia oamenilor, în zootehnie şi în industrie.

Porumbul, numit şi cucuruz este cea de-a treia cultură cerealieră ca importanţă şi cea de-a doua după grâu, în topul comerţului internaţional.

În ţara noastră porumbul poate fi cultivat cu rezultate bune în aproape toate regiunile, găsind condiţii favorabile de climă şi sol pe aproximativ 92% din suprafaţa arabilă. Folosirea raţională a îngrăşămimtelor constituie un mijloc important pentru obţinerea de producţii mari şi constante şi pentru gradului de intensivizare a agriculturii. În plus, îngrăşămintele contribuie la îmbunătăţirea calităţii produselor vegetale (determină sporirea conţinutului acestora în substanţe proteice, zaharuri, substanţe grase, etc.), măresc rezistenţa plantelor la iernare, asigură folosirea mai economică de către plante a apei etc.

Îngrăşămintele organice, introduse în sol, constituie nu numai o sursă de elemente nutritive, ci şi substrat energetic pentru ameliorarea proprietăţilor fizice, chimice, hidrice şi biologice ale solurilor. Pentru o creştere şi o dezvoltare corespunzătoare, pe lăngă apă, plantele necesită şi o gamă variată de substanţe minerale, acesetea reprezintă hrana lor brută. Plantele preiau aceste substanţe din mediu, sub o formă neprelucrată şi după pătrunderea lor în organism vor fi supuse unor transformări complexe, rezultatul constănd în obţinerea unor compuşi organici proprii celulelor vegetale.

Elementele minerale au multiple funcţii fiziologice:

- intră în compoziţia unor substanţe organo-minerale care au rol plastic ;

- intră în compoziţia substanţelor ce alcătuiesc lanţul transportor de electroni din procesul de fotosinteză ;

- participă la procesele de oxidoreducere, prin modificările de valenţă ale fierului, cuprului, etc.

Nutriţia minerală este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substanţe nutritive.

Nutriţia porumbului în exces determină o creştere vegetativă abundentă, măreşte masa foliară şi intensifică procesul de transpiraţie. Creşterea vegetativă accentuată duce la încetinirea formării organelor generative, întărziind astfel aparţia paniculelor şi a mătăsii.

Creşterea concentraţiei elementelor minerale are efecte dăunătoare asupra plantelor, devenind toxice.

Scopul cercetării.

Având în vedere importanţa alimentară şi furjeră şi rolul macroelemntelor şi microelementelor în nutriţia normală a plantelor, în creşterea şi dezvoltarea lor, în lucrarea de faţă ne-am propus să studiem modificările fiziologice la porumb produse de excesul de substanţe nutritive.

Obiectivele cercetării:

- Determinarea intensităţii fotosintezei la porumb în cazul excesul de substanţe nutritive;

- Determinarea intensităţii transpiraţiei;

- Determinarea înălţimii plantelor;

- Reprezentarea grafică şi interpretarea statistică a rezultatelor;

- Stabilirea concluziilor.

CAPITOLUL 1

CARACTERE GENERALE ŞI ZONELE CULTURII DE PORUMB

1.1. Particularităţi biologice

Creşterea şi dezvoltarea. În primele faze de vegetaţie tulpina creşte mai încet decât rădăcina. De aceea, la aplicarea irigării trebuie umezit un strat destul de gros de sol, chiar atunci când plantele sunt mici. Dezvoltarea sistemului radicular se produce în special în straturile superficiale (tab. 1.1.) şi depinde de climă, sol, îngrăşăminte, soi etc. Pe terenuri irigate rădăci¬nile se dezvoltă mai superficial.

Tabelul 1.1. Răspândirea masei de rădăcini a porumbului la diferite adâncimi

Adâncimea Rădăcina Adâncimea Rădăcina

(cm) kg/ha % (cm) kg/ha %

0-20 1201 90,9 40-60 40 3,0

20-40 60 4,5 60-80 20 1,5

Înfloritul în panicul se face de la vârf spre bază. În inflorescenţa femelă înfloritul începe de la baza ştiuletelui şi durează, pentru un ştiulete, 6—14 zile. Pe plantă înfloreşte mai întâi ştiuletele situat mai sus. Fecundaţia se face ca şi la celelalte cereale, polenul fiind transportat de vânt de la o plantă la alta.