Modificari Fiziologice la Porumb Produse de Excesul de Substante Nutritive

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Modificari Fiziologice la Porumb Produse de Excesul de Substante Nutritive.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 71 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

INTRODUCERE 6
CAPITOLUL 1. Caractere generale şi zonele culturii de porumb.................................................................................................................
1.1. Particularităţi biologice
1.2. Zonarea culturii şi a hibrizilor .....................
CAPITOLUL 2. Regimul nutriţional al plantelor
2.1. Rolul elementelor minerale din viaţa
plantelor
2.2. Procesele fizice implicate în accesul
elementelor minerale în corpul plantelor
2.3. Ritmul de absorbţie al elementelor
minerale .............
2.4. Carenţele în elementele minerale şi
diagnosticarea lor ....................
2.4.1. Carenţa în azot ................
2.4.2. Carenţa în fosfor .............
2.4.3. Carenţa în potasiu
2.4.4. Carenţa în magneziu
2.4.5. Carenţa în calciu
2.4.6. Carenţa în bor
2.4.7. Carenţa în mangan
2.4.8. Carenţa în fier
2.4.9. Carenţa în zinc
2.4.10. Carenţa în molibden
CAPITOLUL 3. Particularităţi ale proceselor fiziologice la Zea Mays L
CAPITOLUL 4. Cercetări personale cu privire la modificările fiziologice
la Zea Mays L. produse de excesul de substanţe nutritive
4.1. Materiale şi metode de cercetare
4.2. Descrierea metodelor
4.2.1. Determinarea intensităţii transpiraţiei
4.2.2. Determinarea suprafeţei foliare
4.2.3. Determinarea intensităţii fotosintezei
4.3. Rezultatele obţinute
4.3.1. Influenţa excesului de substanţe nutritive
asupra transpiraţiei totale la porumb
4.3.2. Influenţa excesului de substanţe nutritive
asupra transpiraţiei cuticulare
4.3.3. Influenţa excesului de substanţe nutritive
asupra transpiraţiei stomatice
4.3.4. Influenţa excesului de substanţe nutritive
asupra intensităţii fotosintezei
4.3.5. Influenţa excesului de substanţe nutritive
asupra înălţimii plantei
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

INTRODUCERE

Porumbul (Zea mays L) este una din cele mai valoroase plante cultivate datorită productivităţii foarte ridicate şi multiplelor întrebuinţări ale produselor sale în alimentaţia oamenilor, în zootehnie şi în industrie.

Porumbul, numit şi cucuruz este cea de-a treia cultură cerealieră ca importanţă şi cea de-a doua după grâu, în topul comerţului internaţional.

În ţara noastră porumbul poate fi cultivat cu rezultate bune în aproape toate regiunile, găsind condiţii favorabile de climă şi sol pe aproximativ 92% din suprafaţa arabilă. Folosirea raţională a îngrăşămimtelor constituie un mijloc important pentru obţinerea de producţii mari şi constante şi pentru gradului de intensivizare a agriculturii. În plus, îngrăşămintele contribuie la îmbunătăţirea calităţii produselor vegetale (determină sporirea conţinutului acestora în substanţe proteice, zaharuri, substanţe grase, etc.), măresc rezistenţa plantelor la iernare, asigură folosirea mai economică de către plante a apei etc.

Îngrăşămintele organice, introduse în sol, constituie nu numai o sursă de elemente nutritive, ci şi substrat energetic pentru ameliorarea proprietăţilor fizice, chimice, hidrice şi biologice ale solurilor. Pentru o creştere şi o dezvoltare corespunzătoare, pe lăngă apă, plantele necesită şi o gamă variată de substanţe minerale, acesetea reprezintă hrana lor brută. Plantele preiau aceste substanţe din mediu, sub o formă neprelucrată şi după pătrunderea lor în organism vor fi supuse unor transformări complexe, rezultatul constănd în obţinerea unor compuşi organici proprii celulelor vegetale.

Elementele minerale au multiple funcţii fiziologice:

- intră în compoziţia unor substanţe organo-minerale care au rol plastic ;

- intră în compoziţia substanţelor ce alcătuiesc lanţul transportor de electroni din procesul de fotosinteză ;

- participă la procesele de oxidoreducere, prin modificările de valenţă ale fierului, cuprului, etc.

Nutriţia minerală este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substanţe nutritive.

Nutriţia porumbului în exces determină o creştere vegetativă abundentă, măreşte masa foliară şi intensifică procesul de transpiraţie. Creşterea vegetativă accentuată duce la încetinirea formării organelor generative, întărziind astfel aparţia paniculelor şi a mătăsii.

Creşterea concentraţiei elementelor minerale are efecte dăunătoare asupra plantelor, devenind toxice.

Scopul cercetării.

Având în vedere importanţa alimentară şi furjeră şi rolul macroelemntelor şi microelementelor în nutriţia normală a plantelor, în creşterea şi dezvoltarea lor, în lucrarea de faţă ne-am propus să studiem modificările fiziologice la porumb produse de excesul de substanţe nutritive.

Obiectivele cercetării:

- Determinarea intensităţii fotosintezei la porumb în cazul excesul de substanţe nutritive;

- Determinarea intensităţii transpiraţiei;

- Determinarea înălţimii plantelor;

- Reprezentarea grafică şi interpretarea statistică a rezultatelor;

- Stabilirea concluziilor.

CAPITOLUL 1

CARACTERE GENERALE ŞI ZONELE CULTURII DE PORUMB

1.1. Particularităţi biologice

Creşterea şi dezvoltarea. În primele faze de vegetaţie tulpina creşte mai încet decât rădăcina. De aceea, la aplicarea irigării trebuie umezit un strat destul de gros de sol, chiar atunci când plantele sunt mici. Dezvoltarea sistemului radicular se produce în special în straturile superficiale (tab. 1.1.) şi depinde de climă, sol, îngrăşăminte, soi etc. Pe terenuri irigate rădăci¬nile se dezvoltă mai superficial.

Tabelul 1.1. Răspândirea masei de rădăcini a porumbului la diferite adâncimi

Adâncimea Rădăcina Adâncimea Rădăcina

(cm) kg/ha % (cm) kg/ha %

0-20 1201 90,9 40-60 40 3,0

20-40 60 4,5 60-80 20 1,5

Înfloritul în panicul se face de la vârf spre bază. În inflorescenţa femelă înfloritul începe de la baza ştiuletelui şi durează, pentru un ştiulete, 6—14 zile. Pe plantă înfloreşte mai întâi ştiuletele situat mai sus. Fecundaţia se face ca şi la celelalte cereale, polenul fiind transportat de vânt de la o plantă la alta.

Fisiere in arhiva (1):

  • Modificari Fiziologice la Porumb Produse de Excesul de Substante Nutritive.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE Specializarea: Ecologie şi protecţia mediului