Monitorizarea Calității Apelor Subterane

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE

Monitoringul calităţii apelor reprezintă un element de bază în orice program de gospodărire a apelor. Managementul resurselor de apă necesită informaţii cu privire la : condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă şi subterane la nivel naţional; unde, cum şi de ce s-au modificat aceste condiţii în timp? unde există probleme majore legate de calitatea apelor şi care sunt cauzele apariţiei lor?existenţa unor programe care lucrează efectiv pentru prevenirea sau remedierea problemelor; respectarea standardelor şi obiectivelor de calitate.

Scopul monitoringului calităţii apelor este acela de a răspunde la aceste întrebări şi de a asigura supravegherea întregului ciclul captare – tratare – distribuţie – utilizare – evacuare.

Prin activitatea de monitoring se înţelege un set de măsurători standardizate, de lungă durată, observaţii, evaluări şi raportări asupra mediului, în vederea definirii situaţiei curente şi a tendinţelor de evoluţie. Aceste măsurători sunt legate atât de aspectele cantitative cât şi de cele calitative.

Activitatea de urmărire (survey) constă în realizarea unor programe intensive de măsurare, într-o perioadă de timp finită,în vederea evaluării calităţii apei pentru un scop specific.

Supravegherea (surveillance) constă în măsurători continue, specifice, observaţii şi raportări pentru scopuri de management al calităţii mediului şi activităţi operaţionale. Monitoringul ambiental constă din toate formele de monitoring, inclusiv prelevarea de sedimente şi forme de viaţă, efectuate după imediata apariţie a unor poluări în sistemul acvatic. Monitoringul de conformare este efectuat cu scopul: îndeplinirii cerinţelor imediate legate de calitatea mediului, statuate prin reglementări; controlului pe termen lung al calităţii apelor; respectării standardelor privind calitatea apelor receptoare, prin testarea efluenţilor;menţinerii calităţii apelor conform standardelor în timpul şi după construcţia unui proiect.

Monitoringul biologic constă în măsurători repetate ale parametrilor biologici, pentru evaluarea situaţiei curente şi a modificărilor acestora, în timp.

Urmărirea biologică (biosurvey) constă în colectarea şi analizarea unor porţiuni reprezentative ale unor comunităţi acvatice, pentru determinarea structurii şi a funcţiunilor acestora.

Monitoringul apelor este o activitate de evaluare a caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei în relaţie cu condiţiile de sănătate umană şi cu cele ecologice.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE MONITORIZĂRII MEDIILOR ACVATICE

Prin activitatea de monitorizare se urmăreşte comportarea ecosistemelor acvatice, constituite din apele de suprafaţă (râuri, lacuri), apele subterane, apele din estuare, apele costiere, comunităţile acvatice asociate şi sedimente. Mărimile măsurate în cadrul unei activităţi de monitoring sunt de natură fizică, chimico/toxicologică, biologico/ecologică, precum şi date asociate pentru interpretare. Activităţile de monitoring constau în: identificarea problemelor de mediu; proiectarea şi planificarea programelor de monitoring; selectarea indicatorilor de monitoring; stabilirea amplasărilor de puncte ale reţelei de monitoring; observaţii de teren, prelevare probe; analize de laborator; stocarea, manipularea şi difuzarea datelor; interpretarea şi evaluarea datelor pentru producerea de informaţii; raportarea şi distribuirea rezultatelor de monitoring.

Obiectivele monitorizării sunt de a caracteriza condiţiile de calitate ale mediului precum şi tendinţele acestora, de a aprecia fluxurile de apă şi poluanţi, de a compara valorile măsurate cu valorile admisibile şi de a emite avertizări în situaţii de urgenţă. Aceste deziderate se pot atinge prin acţiuni precum: evaluarea stării de calitate (în timp şi spaţiu) şi a tendinţelor de evoluţie; caracterizarea problemelor existente (permanente sau urgente); proiectarea şi implementarea programelor/proiectelor(management,reglementări);evaluarea eficienţei programelor/proiectelor; răspunsul operativ la situaţii de urgenţă.

INDICATORI DE MONITORIZARE

Indicatorii de monitorizare se clasifică în următoarele categorii: indicatori de îndeplinire a obiectivelor de management; indicatori pentru evaluarea situaţiei prezente şi a tendinţelor; indicatori multicriteriali de descriere a condiţiilor ecologice; indicatori de comparabilitate a datelor.

Indicatorii de mediu sunt proprietăţi măsurabile care, singure sau în combinaţie, asigură evidenţe ştiinţifice şi manageriale asupra calităţii ecosistemelor sau o evidenţă sigură asupra tendinţelor în calitate. Indicatorii de mediu trebuie măsuraţi cu tehnologia disponibilă şi validaţi ştiinţific, pentru evaluarea calităţii ecosistemelor şi furnizarea de informaţii utile factorilor de decizie managerială. Astfel, trebuie realizată o gamă largă de măsurători fizice, chimice şi biologice asupra condiţiilor şi proceselor la diferite scări. Măsurătorile indicatorilor de mediu trebuie să conducă la date cantitative şi calitative valide care pot fi comparate la scară temporală şi spaţială. Interpretarea măsurătorilor trebuie să se facă cu acurateţe, astfel încât să poată fi descrise variabilitatea naturală şi efectele induse de activităţile antropice.

Indicatori de calitate pentru diferite categorii de ape – valori admisibile

Metodologia folosită pentru aceste măsurători trebuie să fie reproductibilă şi să asigure acelaşi nivel de sensibilitate întregii arii geografice considerate. Indicatorii pentru caracterizarea stărilor prezente şi a tendinţelor se pot grupa în următoarele categorii: indicatori de răspuns biologic şi expunere; indicatori de expunere chimică şi răspuns; indicatori ai habitatului fizic; indicatori ai agenţilor de stresare.

MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE

Motivarea necesităţii monitorizării apelor subterane. Abordarea unei probleme de poluare a apelor subterane presupune o activitate de culegere şi tratare a informaţiilor, construirea şi folosirea modelelor de prognoză, precum şi verificarea modului în care se realizează această prognoză. Activitatea de culegere şi tratare a informaţiilor presupune identificarea sistemului, înregistrarea informaţiilor numerice, structurarea informaţiilor nenumerice (calitative), precum şi optimizarea informaţiilor şi a controlului.