Monitorizarea calității mediului

Introducere

- I.1. Consideraţii generale

Elaborarea lucrării de faţă reprezintă necesitatea de a scoate în evidenţă efectele negative ale poluării aerului şi de a indica măsurile de prevenire şi combatere, de a cunoaşte mai profund fenomenul mecanismelor care stau la baza acestuia şi a relaţiilor cauză-efect poluant. Monitorizarea calităţii aerului presupune o serie de acţiuni de observare şi măsurare cantitativă şi calitativă a unor indicatori ai stării aerului.

Sistemul de monitorizare permite obţinerea de date utile pentru identificarea rapidă a

zonelor poluate şi pentru luarea de decizii strategice şi tactice de combatere a poluării şi de

prevenire a acesteia. În acest sens pe lângă site-ul www.calitateaer.ro unde se regăsesc măsurătorile realizate de întreaga rețea de monitorizare a calității aerului la nivel național, publicul poate urmări rezultatele determinărilor pe cele două panouri informaționale, unul exterior amplasat în municipiul Pitești, str. Craiovei, pe scuarul din fața Casei Cărții și altul interior la sediul Agenției pentru Protecția Mediului Argeș, str. Egalității, nr. 50.

Potrivit concepţiilor generale, poluarea reprezintă un complex de fenomene fizico – chimice care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant ( biotic şi abiotic ) în detrimentul echilibrului ecologic. Restabilirea acestui echilibru odată pierdut, se face greu şi cu mari eforturi din partea societăţii. De aceea , în ultimul timp omenirea începe să înţeleagă că trebuie restabilit un nou echilibru. Aceasta face ca civilizaţia industrială să constituie astăzi obiectul a numeroase studii ce se fac de către oamenii de ştiinţă din întreaga lume în vederea prevenirii şi combaterii poluării. Pe lângă măsurile de ordin tehnico - economic care se preconizează, un mare rol din acest punct de vedere este rezervat vegetaţiei şi, în special, celei forestiere.

Întreaga viaţă pe Terra se bazează pe funcţionarea trecută şi prezentă a sistemului global al ecosferei, alcătuit din lume vie şi din învelişul subţire de aer, apa și scoarţa terestra . Menţinerea echilibrului dinamic al fiecărui ciclu de transformare a materiei poate fi

periclitat doar în cazul apariţiei unui impact, caracterizat printr-o intervenţie de mare intensitate sau de lungă durată. Acest lucru s-a întâmplat pentru că omul şi-a impus voinţa adaptând mediul la nevoile sale şi ale societăţii.

Lunga istorie a omenirii arată că în decurs de două-trei milenii impactul uman asupra

mediului înconjurător a devenit uriaş. Astfel omul a despădurit mai mult de jumătate din aria

împădurită expunându-le forţelor distrugătoare ale apelor şi vânturilor , a degradat imense suprafeţe prin culturi excesive, a consumat aproape pană la epuizare unele din rezervele naturale ale planetei, a redus posibilităţile de autopurificare a biosferei datorită marilor cantităţi de substanţe toxice şi reziduuri aruncate în natură, a provocat premisele unui dezechilibru în balanţa oxigenului şi a ecranului protector de ozon, a poluat oceanele prin masive scurgeri de substanţe nocive pentru flora şi fauna marină.

„Pământul este poluat – spune Commoner - nu pentru că omul ar fi un animal deosebit de murdar şi nici pentru că specia umană ar fi prea numeroasă . Vina o are societatea omenească, modul în care societatea înţelege să obţină , să repartizeze şi să folosească bogăţiile pe care munca umană le extrage din resursele planetei.” Din cauza intenselor activităţi economice, în unele regiuni ale Globului, aerul îşi micşorează procentul de oxigen pe de o parte, iar pe de altă parte se încarcă cu substanţe dăunătoare vieţii. Fenomenul este cunoscut sub numele de poluarea aerului şi constă în impurificarea atmosferei cu substanţe solide, lichide, vapori sau gaze dăunătoare organismelor vii.

Pentru determinarea gradului de poluare a aerului se folosesc aparate speciale. Poluanţii din aer pot fi substanţe străine de compoziţia normală a aerului sau substanţe care intră în această compoziţie şi care în funcţie de concentraţie şi timp de acţiune exercită un efect nociv asupra omului sau mediului.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani ,este

ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de seră, încălzirea globală ,

poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.

În ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru

echilibrul atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţi enorme de dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales după sfârşitul secolului trecut a apărut automobilul. Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acţiuni în sprijinul protecţiei mediului înconjurător, aceasta fiind una din preocupările contemporane prioritare.

- 1.2. Poluarea aerului

Aerul reprezintă componenta de bază a atmosferei, înveliş gazos ce înconjoară Pământul până la altitudinea medie de 3.000 km. Gazele care formează aerul atmosferic sunt: azotul în proporție de 79,2%, oxigenul cu 20,8% și într‐o proporție neînsemnată dioxid de carbon, amoniac şi vapori de apă. Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație şi timpul de acțiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi confortul omului sau mediul de viață al florei şi faunei.

Poluarea atmosferei se datorează expulzării în aer, mai ales deasupra marilor aglomerații urbane, a trei categorii de substanțe :

- gaze (dioxid de carbon, oxid de carbon, hidrocarburi nearse, hidrogen sulfurat,

dioxid de sulf,amoniac, fluor, clor) și aerosoli de metale sau oxizi (de Pb,Hg etc.);

- particule lichide, care reprezintă emanații din diferite procese industriale sau

apar în această forma prin procese de condensare chimica;

- particule solide sub forme de fumuri de ardere, prafuri industriale, vulcanice sau

prafuri provenite de la explozii atomice (conținând în special doi izotopi radioactivi

periculoși Sr90, I131).

Din punct de vedere al felului surselor de poluare, produse de om (artificiale) se

disting :

• poluarea industrială;

• poluarea casnică;

• poluarea datorată mijloacelor de transport;

La agravarea situației și atingerea limitelor superioare ale gradului de poluare

contribuie o serie de factori: clima, poziția geografică, natura și extinderea activității precipitațiile) în strânsă legătură cu cei de poziție geografică pot influența răspândirea la distanțe foarte mari a poluanților, concomitent cu diluarea sau concentrarea lor . Astfel în depresiuni, concentrațiile de impuritate cresc datorită spațiului limitat în care are loc răspândirea lor.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de smog. Smogul este

în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și dioxidul de sulf de la impuritățile din combustibili.

Evaluarea calității aerului, bazată pe metode și criterii comune cu cele ale Uniunii

Europene, în vederea menținerii calității aerului înconjurător și îmbunătățirii acestuia, are la bază Directiva 96/62/CE a Consiliului privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și directivele fiice (Directiva 1999/30/CE a Consiliului privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător, Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător și Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European și Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător).

II. Sistemul de monitorizare

II.1. Proiectarea şi obiectivele sistemului de monitorizare a calităţii aerului

Atmosfera poate fi afectată de o multitudine de substanţe solide, lichide sau gazoase. Dat fiind faptul că atmosfera este cel mai larg şi în acelaşi timp cel mai imprevizibil vector de

propagare al poluanţilor, ale căror efecte sunt resimţite în mod direct şi indirect de om şi de

către celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluării atmosferei să

constituie o problemă de interes public, naţional şi internaţional.