Monitorizarea Caliții Apei Potabile în Stația Santamăria Orlea

CAPITOLUL I

APA CA MEDIU DE VIAŢĂ

Prin mediu înconjurător se înţeleg totalitatea influenţelor externe care acţionează asupraunui organism sau asupra unei părţi a organismului. Factorii externi care acţionează asupraorganismului se mai numesc şi factori de mediu sau factori ecologici. Cea de a doua denumire provine de la termenul de ecologie care defineşte ştiinţa care studiază relaţiile dintre organisme şimediul lor înconjurător. Factorii externi sau factorii de mediu formează obiectul igienei mediului, ştiinţă care mai este denumită şi medicina mediului sau ecologie medicală, denumiri utilizate în alte ţări .

Cunoaşterea resurselor de apă dintr-un bazin hidrografic şi a factorilor care le influenţează, constituie premise de bază pentru o gospodărire raţională a acestora. Printre factorii care determină evoluţia proceselor hidrologice care se desfăşoară într-un bazin hidrografic, cei mai importanţi sunt cei care se referă la climă, topografie, pedologie, vegetaţie, geologie, activităţi antropice.

Factorii de mediu pot fi grupaţi în: factori fizici, cum ar fi presiunea atmosferică sau radiaţiile ionizante, factori chimici, reprezentaţi de diferitele substanţe din natură sâu sintetizate de către om. factori biologici, reprezentaţi de bacterii, virusuri, paraziţi şi alte microorganisme care acţioneazăasupra organismului şi factori sociali, rezultaţi din acţiunea omului asupra mediului sau din relaţiile dintre oameni.

O altă clasificare a factorilor ecologici împarte aceşti factori în factori naturali, cum ar fi apa. aerul şi solul şi factori artificiali ca aşezările umane, locuinţa, locul de muncă şi alimentaţia.

După efectul pe care îl au asupra sănătăţii omului factorii de mediu mai pot fi împărţiţi în factori sanogeni şi factori patogeni. Factorii sanogeni sunt acei factori ai mediului înconjurător care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii şi care contribuie la menţinerea şi întărirea sănătăţii, în timp ce factorii patogeni sunt acei factori ecologici care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii, care duc la producerea bolilor, la alterarea stării de sănătate. Bineînţeles că igiena trebuie să studieze deopotrivă atât factorii sanogeni cât şi cei patogeni. Cunoaşterea factorilor sanogeni are o importanţă deosebită dat fiind utilizarea lor în păstrarea şi perfecţionarea stării de sănătate; cunoaşterea factorilor patogeni are importanţă tocmai inversă, pentru a fi înlăturaţi, diminuaţi sau limitaţi în acţiunea lor asupra sănătăţii.

Igiena este deci ştiinţa care se ocupă cu sănătatea spre deosebire de medicină care este ştiinţa vindecării bolilor. Sănătatea este definită ca fiind integritatea sau buna stare fizică, psihică şi socială a individului şi colectivităţii.

Starea de sănătate nu reprezintă altceva decât interrelaţia dintre factorii de mediu şi factorii interni ai organismului. De exemplu, în prezenţa unor factori predispozanţi ai unor boli, factorii de mediu pot fi declanşatorii bolii respective.

Nu întotdeauna prezenţa factorilor patogeni este sinonimă cu producerea de boli, de cele mai multe ori afecţiunile produse de factorii patogeni apărând după un anumit timp dc acţiune. Depistarea prezenţei factorilor patogeni este însă deosebit de importantă în acţiunea igienei de a-i înlătura sau reduce. în aceste condiţii, factorii patogeni respectivi formează ceea ce numim factori de risc sau factori capabili de a produce îmbolnăvirea, fără însă de a o fi provocat în momentul depistării lor. în igienă, cunoaşterea şi determinarea factorilor de risc are o importanţă deosebită şi constituie poate cea mai valoroasă activitate desfăşurată în vederea asigurării stării de sănătate a populaţiei.

Factorii de risc acţionează întotdeauna în interdependenţă între ei. Din acest motiv mediul înconjurător al omului a fost definit ca totalitatea factorilor din afara organismului uman prezenţi la un moment dat şi care acţionează asupra omului şi activităţii sale.

Acţiunea factorilor de mediu asupra organismului uman şi a sănătăţii populaţiei poate îmbrăca mai multe aspecte, dependente în cea mai mare parte de intensitatea sau nivelul acestor factori Astfel, niveluri foarte ridicate sau de mare intensitate dau naştere Ia aţiunea acută sau imediată în care reacţiile organismului uman apar rapid şi sunt uşor evidenţiabile. Aceste situaţii se întâlnesc în realitate foarte rar.

Cel mai frecvent acţiunea factorilor de mediu asupra organismului se desfăşoară la niveluri de intensitate redusă, ceea ce determină o acţiune cronică sau îndelungată. Ea necesită perioade lungi de timp pentru a produce în starea de sănătate modificări observabile, unele dintre ele scăpând vigilenţei organelor sanitare.

Acţiunea factorilor de mediu poate să se exercite şi asupra descendenţilor populaţiei expuse cu producerea de mutaţii ereditar transmisibile sau de malformaţii congenitale.

Acţiunea factorilor de mediu asupra organismului se explică cel mai bine prin intermediul poluării

Prin poluarea mediului se înţelege modificarea compoziţiei normale a mediului şi/sau prezenţa unor componenţi străini care prin acţiunea lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează asupra omului, produc alterarea stării de sănătate sau creează disconfort. Mediul se consideră poluat atunci când acţionează nociv asupra sănătăţii şi confortului populaţiei. In acest context, trebuie făcută diferenţierea dintre poluare mediului şi impurificarea sa. Prin impurificarca mediului se înţelege prezenţa în mediu a unor elemente străine de compoziţia normală a mediului care nu au efecte nocive.

Igiena mediului este deci ştiinţa care se ocupă cu studiul influenţei factorilor de mediu asupra sănătăţii omului şi a colectivităţilor umane.

Indicatorii de calitate ai apei sunt: temperatura, culoarea, gustul şi mirosul, conductibilitatea şi rezistenţa electrică, alcalinitatea, duritatea etc.