Monitorizarea Deseurilor din Judetul Bacau

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Monitorizarea Deseurilor din Judetul Bacau.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 7 fisiere doc, ppt de 107 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

Capitolul 1 INTRODUCERE 4
1.1. Deşeuri. Noţiuni generale: Definiţie. Clasificarea deşeurilor 4
1.2. Definirea deşeurilor în România 7
1.2.1. Directiva CE privind deşeurile periculoase (91/689/CEE) 7
1.2.2. Deşeuri periculoase conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 78/2000 (Legea 426/2001) 7
Capitolul 2 IMPACTUL DEŞEURILOR ASUPRA MEDIULUI 9
2.1. Deşeurile menajere şi impactul negativ asupra mediului 9
2.2. Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului 10
2.3. Deşeuri de producţie 12
2.4. Deşeuri generate din activităţi medicale 14
2.5. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) 14
2.6. Substanţe şi preparate chimice periculoase 15
Capitolul 3 POLITICI EDUCAŢIONALE PRIVIND DEŞEURILE 19
3.1. Principiile educaţiei mediului 19
3.2. Elementele educaţiei mediului 19
3.3. Formarea convingerilor, atitudinilor şi valorilor 20
3.4. Sugestii privind educaţia mediului a copiilor şi a tineretului 20
Capitolul 4 DEŞEURI DIN JUDEŢUL BACĂU 22
4.1. Introducere 22
4.2. Aspecte legale 22
4.2.1. Cadrul legal 22
4.2.2. Legislaţia conexă 28
4.2.3. Obiective şi cerinţe / ţinte naţionale pentru planificarea în gestionarea deşeurilor 29
4.3. Situaţia existentă 33
4.3.1. Date generale 33
4.3.1.1. Caracteristici fizice şi geografice 34
4.3.1.2. Aspecte socio – economice 39
4.3.2. Managementul deşeurilor 41
4.3.2.1. Generarea deşeurilor 41
4.3.2.1.1. Cantităţi de deşeuri municipale generate – date de bază 41
4.3.2.1.2. Indice de generare a deşeurilor municipale 43
4.3.2.1.3. Compoziţia deşeurilor menajere 43
4.3.2.2. Prevenirea generării deşeurilor 44
4.3.2.3. Colectarea şi transportul deşeurilor 45
4.3.2.3.1. Activitatea de salubrizare 45
4.3.2.3.1.1. Populaţie arondată 45
4.3.2.3.1.2. Servicii existente de colectare a deşeurilor 46
4.3.2.3.1.3. Echipamente pentru colectare 47
4.3.2.3.1.3.1. Colectarea deşeurilor menajere nesortate 47
4.3.2.3.1.3.2. Colectarea separată a deşeurilor menajere 49
4.3.2.3.1.4. Echipamente pentru transportul deşeurilor 49
4.3.2.3.2. Staţii de transfer 50
4.3.2.4. Tratarea deşeurilor 51
4.3.2.4.1. Tratare mecano-biologică 51
4.3.2.4.2. Tratare termică 51
4.3.2.5. Eliminarea deşeurilor 52
4.4. Factori care influenţează gestionarea deşeurilor 55
4.4.1. Evoluţia istorică a factorilor relevanţi 55
4.4.2. Elaborarea prognozei 56
4.5. Gestionarea deşeurilor de ambalaj 64
4.5.1. Obiectivele Directivei 64
4.5.2. Scopul şi cerinţele legislaţiei 64
4.5.3. Generarea deşeurilor de ambalaje 65
4.5.4. Gestionarea deşeurilor de ambalaje 66
4.5.5. Estimarea cantităţii de deşeuri de ambalaje 67
4.5.6. Politica privind gestionarea deşeurilor de ambalaje 67
4.6. Gestionarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice 68
4.6.1. Obiectivele directivei 68
4.6.2. Scopul şi cerinţele legislaţiei pentru DEEE 68
4.6.3. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE ) 69
4.6.4. Gestionarea DEEE 69
4.6.4.1. Pentru sistemul comun de colectare 70
4.6.4.2. Puncte de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE ) 70
4.6.4.3. Reciclarea DEEE 71
4.6.4.4. Politica în domeniul DEEE 71
4.7. Vehicule scoase din uz 72
4.7.1. Obiectivele directivei 72
4.7.2. Scopul şi cerinţele legislaţiei pe VSU 72
4.7.3. Situaţia actuală. Cadrul legislativ 72
4.7.4. Deşeuri rezultate din VSU 73
4.7.5. Gestionarea VSU 74
4.7.6. Politica în domeniul gestionării VSU 74
4.8. Măsuri de implementare 74
4.8.1. Procedura de formulare a măsurilor de implementare 74
4.8.2. Măsuri de implementare propuse 75
4.9. Monitorizarea sistemului 84
Capitolul 5 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI 86
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 87

Extras din document

Capitolul 1

Introducere

1.1. Deşeuri. Noţiuni generale: Definiţie. Clasificarea deşeurilor

Orice termen folosit în teoria ştiinţifică, ori în orice altă branşă a ştiinţei, trebuie definit precis. Definiţia poate părea cea mai evidentă sau poate singura metodă adecvată de caracterizare a unui concept ştiinţific. Definiţiile sunt folosite pentru unul dintre următoarele scopuri (Hempel 1966):

1. pentru a stabili sau a descrie înţelesurile acceptate ale termenului folosit;

2. pentru a fixa, prin stipulare, un înţeles special al unui termen dat, care poate fi o nouă invenţie verbală sau o expresie simbolică, sau un termen vechi care va fi folosit într-un sens tehnic specific.

Definiţiile folosite în primul scop vor fi socotite drept descriptive, iar cele folosite în cel de-al doilea scop vor fi considerate ca stipulative.

Definiţiile eficace ale conceptelor esenţiale au câteva caracteristici importante (Love 2002):

- să aibe o structură teoretică bine-legată;

- să aibe acelaşi rol şi scop în toate domeniile intenţionate cercetării;

- să asigure condiţiile necesare şi suficiente pentru a se aplica definiţia;

- să nu dezvolte o teorie prea largă.

Politica deşeului municipal a fost îmbrăţişată de la început, ea fiind compusă din obiectivele conservării resurselor şi politica de eliminare a deşeurilor. În înţelegerea ulterioară, aceasta însemnând că multe din directivele deşeurilor originale pot fi criticate pentru neclaritatea lor (Tromans 2001). Problemele includ lipsa de definiţii clare ale unor termeni cheie. Părerile se împart clar între întrebări fundamentale cum ar fi “definiţia indicată a deşeurilor şi problemele relatate” a celui mai apropiat scop al ordonanţei reglementării materialelor secundare reciclabile (Smith 1993).

Conceptul de “deşeu” pare a fi “evident”. În efortul de a demonstra doar cât de neclar este acest concept, tabelul următor va rezuma câteva dintre cele mai curente definiţii ale deşeurilor.

Tabelul 1.1. Cele mai curente definiţii ale deşeurilor

EU

OECD

UNEP Deşeu înseamnă orice substanţă sau obiect pe care proprietarul o/îl înlătură sau i se cere să o înlăture/ să o arunce. (Consiliul European 1991)

Deşeurile sunt materiale, altele decât cele radioactive, menite a fi eliminate. (OECD 1994)

Deşeurile sunt substanţe sau obiecte, care sunt sau se intenţionează, sau este necesar să fie aruncate datorită prevederilor legii naţionale.

(UNEP 1989)

EU – “European Union”

OECD – “Organisation for Economic Co-operation and Development”

UNEP – “ United Nations Environment Programme”

O altă metodă a definirii deşeurilor este cea de a întocmi o listă a activităţilor sau a substanţelor care vin din afara şirului de definiţie. O altă tehnică alternativă ar fi definirea prin trimiterea la scopul iniţial stabilit. Majoritatea sistemelor adoptă o combinare a celor două tehnici (Cheyne & Purdue 1995). Anexa 1 din Catalogul European al Deşeurilor (EWC) este identică cu Tabelul 1 al OECD.

Anexa 1 – Categorii de deşeu (Consiliul European 1991)

Q1 Producţia şi consumul reziduurilor nespecificate mai jos într-un alt mod.

Q2 Produse nespecifice.

Q3 Produse a căror garanţie este expirată.

Q4

Materiale aruncate, pierdute sau având defecte, sau alte materiale, echipamente contaminate din greşeală.

Q5

Materiale contaminate sau murdărite rezultate în urma unor acţiuni planificate. Ex: reziduurile produse în urma procesului de curăţire, containerele etc.

Q6 Părţi inutilizabile. Ex: baterii respinse, catalizatori epuizaţi etc.

Q7

Substanţe care nu mai au performanţele dorite. Ex: acizi contaminaţi, solvenţi impuri, săruri expirate etc.

Q8 Reziduuri obţinute din procesele industriale. Ex: zgură, rămăşiţele distilăriei etc.

Q9 Resturile din procesele de purificare. Ex: mâlul de la epurare, filtrele folosite etc.

Q10 Reziduuri produse de maşinile industriale. Ex: resturi de la strung etc.

Q11 Reziduuri provenite din extracţii miniere şi prelucrarea lor. Ex: material steril.

Q12 Materialele amestecate. Ex: uleiuri contaminate cu PCB etc.

Q13

Orice material, substanţă sau produs a cărui utilizare a fost interzisă de legea din ţara de export.

Q14

Produse pentru care nu mai există utilizare. Ex: deşeuri din agricultură, deşeuri menajere, din birouri, din domeniul comercial etc.

Q15

Materiale, substanţe sau produse rezultate din acţiunile de purificare şi întreţinere a pământului contaminat.

Q16 Orice material, substanţă sau produs pe care producătorul sau exportatorul o declară deşeu şi care este conţinută în categoriile de mai sus.

Acest catalog este revăzut periodic şi, dacă este necesar, este revizuit. El conţine în total 700 itemi, câţiva dintre ei fiind de tipul “deşeu nespecificat în altă parte”. Cheyne & Purdue (1995) consideră că această categorie largă este necesară pentru că nu există obiective absolute sau puncte de vedere externe că o substanţă sau un obiect trebuie considerat ca fiind pretins de managementul deşeurilor. EWC declară deasemenea că “includerea unui material în Catalogul European al Deşeurilor nu înseamnă că materialul este deşeu în toate circumstanţele”. Astfel, nu se va rezolva orice incertitudine ce poate apărea din definiţia deşeurilor din cadrul Directivei Deşeurilor, nici din definiţia oferită de OECD. Ce pare a fi comun în definiţiile din tabelul 1 este că “deşeul este ceva ce proprietarul lui îl va arunca , va scăpa de el”.

Iniţial, versiunea Directivei Deşeurilor din 1977 defineşte deşeul ca fiind “orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau este indicat să o facă în conformitate cu hotărârile legii naţionale”.

Dacă aceste definiţii nu descriu precis deşeul, cum poate cineva să distingă deşeul de non-deşeu? Dacă cineva vede un lucru aruncat, cum poate decide dacă este deşeu sau nu? Întrebând dacă cineva a aruncat acel lucru? Cine poate spune aceasta? Sau chiar dacă răspunsul ar fi “da”, aceasta ar însemna că lucrul vizat este deşeu? Dar dacă întrebarea ar fi pusă astfel: “Aş arunca eu, personal, lucrul în cauză dacă aş fi proprietarul lui?” Ce se întâmplă dacă răspunsul ar fi “nu”? Deci acel lucru este deşeu sau nu? Cineva poate să ia o decizie individuală dacă deşeul îi aparţine, dar asta nu înseamnă că acel lucru este un “deşeu universal”/ “deşeu general-valabil”.

“Deşeul este un concept valoros, construit cultural şi subiectiv pentru fiecare individ, fie el atât observator cât şi proprietar al deşeului. În consecinţă, dacă asociem deşeul cu persoana ce îl produce, nu vom putea defini deşeul într-un mod obiectiv”.

Aşadar, există oare o altă metodă de descriere a deşeului? Clasificarea deşeurilor în grupe, aşa cum a intenţionat Directiva Uniunii Europene în Anexa 1, este mult mai folositoare. În această anexă sunt trecute toate deşeurile cunoscute în prezent, aşa că dacă reziduul unei industrii particulare este inclus în Anexa 1, el poate fi considerat într-un mod sigur, deşeu. Comisia Europeană recunoaşte că nu există o definiţie satisfăcătoare care să afirme când un produs devine deşeu, nici când un deşeu devine din nou un produs (Bontoux & Leone 1997).

Fisiere in arhiva (7):

  • Cap 1.doc
  • Cap 2.doc
  • Cap 3.doc
  • Cap 4.doc
  • Cuprins.doc
  • Monitorizarea Deseurilor din Judetul Bacau.ppt
  • prima pagina.doc