Natura 2000

Natura 2000 este o rețea europeană de zone naturale protejate creată în anul 1992 din necesitatea de a proteja natura și de a menține pe termen lung resursele naturale necesare dezvoltării socio-economice.

Astăzi în jur de 800 de specii de plante sunt în pericol de dispariție și majoritatea resurselor piscicole din Europa au scăzut sub limita de siguranță ceea ce face ca Natura 2000 să fie un instrument esențial pentru salvarea capitalului natural.

Declararea siturilor protejate Natura 2000 are la bază două directive ale Uniunii Europene care reglementează modul de selectare, desemnare și protecție a siturilor: Directiva Păsări (1979) pe baza căreia au fost declarate Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA) și Directiva Habitate (1992) pe baza căreia au fost declarate Ariile Speciale de Conservare (SCI). Siturile au fost deliminate pe baza identificării științifice a habitatelor și speciilor de pe teritoriul lor.

La sfârșitul anului 2010 în Uniunea Europeană existau 26.106 situri Natura 2000, acoperind circa 20% din teritoriul total pe o suprafață de 949.910 km2.

Prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România a adus o contribuție importantă la rețeaua Natura 2000 datorită valorii ridicate a biodiversității de pe teritoriul său.

În legislația românească directivele Habitate și Păsări au fost adoptate prin ”OUG nr. 57/20.06.2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice”, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011.

România a declarat 381 de situri Natura 2000 care ocupă în total 17,89% din suprafața țării dintre care 108 SPA-uri (11,89% din suprafață) și 273 SCI-uri (13,21% din suprafață). O mare parte din acestea se suprapun peste ariile naturale protejate de interes național (parcuri naționale și naturale, rezervații). Rețeaua Natura 2000 din România este în extindere iar numărul siturilor precum și limitele unora dintre acestea sunt în curs de revizuire.

Siturile Natura 2000 prezintă caracteristicile regiunilor biogeografice în spațiul cărora au fost declarate, unele dintre acestea fiind încadrate și în două și trei bioregiuni.

Teritoriul României este cuprins de 5 regiuni biogeografice:

1. Bioregiunea Continentală – cuprinde zonele centrale, sudice si nord-estice, în

majoritate agricole, cu veri calde și ierni reci.

2. Bioregiunea Alpină – cuprinde munții Carpați, cu climă rece, păduri și vârfuri stâncoase, unde trăiește aproape jumătate din populația de carnivore mari a Europei (urs, lup, râs).

3. Bioregiunea Panonică – cuprinde câmpiile aride din vestul României.

4. Bioregiunea Stepică – cuprinde relief de șes din partea sud-estică și zone umede din Delta Dunării și Marea Neagră.

5. Bioregiunea Pontică – cuprinde țărmurile vestice ale Mării Negre și partea estică a Deltei Dunării adăpostind numeroase specii de faună.

Un stat membru desemnează siturile Natura 2000 în parteneriat cu Comisia Europeană și are 6 ani la dispoziție pentru a institui masurile speciale de administrare. Un sit este gestionat pe baza unui plan de management realizat de administrația sitului în cadrul unui proces de consultare publică și avizare științifică. Includerea unei zone în rețeaua Natura 2000 nu înseamnă însă că oamenii și activitățile economice sunt excluse dar orice activitate economică desfășurată pe teritoriul acestuia va trebui să țină cont de obiectivele de conservare stabilite pentru speciile și habitatele pentru care situl a fost declarat.

Activitățile care ajută la protejarea naturii și a mediului sunt mai ales cele tradiționale: cultivarea și obținerea produselor ecologice fără ca această să interfereze cu habitatele speciilor protejate, vânătoare și pescuit în anumite limite, turism durabil (ecoturism), construcții din materiale tradiționale conforme cu arhitectura zonei, etc. Nu sunt permise lucrări de construcții și infrastructură care afectează habitatele și speciile protejate din sit cu excepția acolor lucrări care sunt necesare pentru siguranța oamenilor sau sunt de importanță națională. De asemenea introducerea unei zone în rețea nu afectează dreptul de proprietate asupra terenurilor iar în cazul în care există activități care trebuie stopate cei afectați vor primi plăți compensatorii.

În anii care vin, conservarea biodiversității va fi mai importantă decât oricând, fapt recunoscut de Comisia Europeană printr-o nouă strategie în domeniul biodiversității pentru anul 2020.

Pentru Natura 2000 finanțarea a crescut substanțial de-a lungul anilor. Programul LIFE+, Fondul European pentru Dezvoltare Regională dar mai ales, Fondul pentru dezvoltare rurală sunt principalele surse de finanțare.

Deoarece este important de știut daca Natura 2000 reușește să își atingă obiectivele, rețeaua este monitorizată de un barometru bianual iar progresele fiecărui stat sunt evaluate de Comisia Europeană la fiecare șase ani.

2. Obiectivele si avantalele Natura 2000

Obiectivele Natura 2000 sunt:

- oprirea declinului biodiversităţii, prin conservarea pe termen lung a celor mai valoroase

specii şi habitate de interes comunitar;

- protejarea biodiversităţii Europei;

- promovarea activităţilor economice benefice.

Avantajele sunt următoarele:

- activităţile economice pot continua într-un sit Natura 2000, cu condiţia evitării

activităţilor care ar putea afecta speciile sau habitatele specifice sitului;

- sunt recunoscute şi protejate interesele localnicilor – Natura 2000 nu înseamnă scoaterea

din uz a terenurilor, ci păstrarea practicilor tradiţionale agro-pastorale şi silvice care nu dăunează patrimoniului existent;

- dezvoltarea turismului şi agro-turismului, etichetarea de produse naturale locale ce pot

deveni mărci recunoscute, preferate în locul preparatelor artificiale; - posibilitatea de a atrage fonduri europene;

- locuri de muncă;

- relaxarea şi petrecerea timpului liber;

- promovarea tezaurului natural şi cultural; 136 statutul de sit Natura 2000 înseamnă un

căştig de imagine şi recunoaştere europeană, ceea ce reprezintă un motiv de mândrie pentru localnici; se creează un lanţ al locurilor din Europa cu o natură ce merită păstrată în bună stare, pentru că are multe de oferit şi generaţiilor viitoare.