Organisme Modificate Genetic

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale sau animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in ultimele doua decenii, odata cu formdabilul avant al geneticii, el a reusit sa obtina, prin manipulari specifice, mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte caracteristici decat cele “naturale”. Acestea sunt denumite OGM, adica organisme genetic modificate.

1. Introducere in ingineria genetica

Ingineria genetica este o tehnologie noua, radicala si violenta, care distruge barierele dintre specii intr-un mod care nu s-ar intampla niciodata in nici o conditie naturala. Aceasta presupune practic transferul de gene de la o specie la alta. De exemplu gena de la un tip de peste arctic (Platichthys flesus), care are proprietati anti-inghet a fost inserata intr-o varietate de capsune pentru a le asigura protectie la congelare.

Ingineria genetica (GE) este fuziunea celulelor care nu fac parte din familia taxonomica, tehnica ce depaseste granitele unei reproduceri naturale si care nu este o modalitate traditionala de inmultire si selectie. Ingineria genetica este o ramura relativ noua a stiintei, denumita in mod inselator noua biotehnologie, in incercarea de a o apropia utilizarii vechi de secole a proceselor biologice, cum ar fi cele de fabricare a painii sau a berii. Ingineria genetica implica recoltarea de gene din celulele unui organism si modificarea acestora intr-un anumit mod. Acest lucru permite oamenilor de stiinta sa transfere gene intre specii diferite, obtinand astefel organisme modificate genetic cu caracteristici noi. Ingineria genetica a oferit oamenilor de stiinta o modalitate de a recrea si “imbunatati” organismele vii. Cei implicati in acest domeniu sustin ca aceste “imbunatatiri” vor spori eficienta si productivitatea. In realitate, scopul principal este acela de a-si creste profitul.

Ingineria genetica nu este o stiinta exacta. Este imposibil sa dirijezi insertia noii gene. Aceasta tehnologie poate sa conduca la efecte neasteptate. Genele nu functioneaza in mod izolat, ci in relatii extreme de complexe care inca nu sunt intelese pe deplin de catre oamenii de stiinta. Orice schimbare in AND va afecta noul organism creat pe termen lung, in feluri pe care oamenii de stiinta nu le pot prevedea.

Plantele de cultura rezultate din experimentele de inginerie genetica reprezinta mai mult decat urmatoarea generatie de varietati vegetale rezultate din tehnologia moderna, high-tech. Ele prezinta doua caracteristici specifice care le pot transforma intr-un pericol special pentru sanatatea umana sau mediul inconjurator:

- In primul rand, plantele GE contin gene si caractere care sunt complet noi pentru speciile tinta (receptoare), mediul lor de viata si fondul lor genetic. In timp ce ameliorarea clasica poate transfera gene numai intre varietati inrudite de plante sau intre specii apropiate din punct de vedere filogenetic, ingineria genetica permite mobilizarea unor gene intre specii radical diferite. Nici un ameliorator care foloseste metode traditionale n-ar putea incrucisa un crap cu un cartof, sau o bacterie cu o planta de porumb. Efectele genelor sau a fragmentelor de gene noi introduse in conditiile lumii reale, in diferite conditii climatice sau in interrelatie cu diferite boli si daunatori, sunt absolut impredictibile, reprezentand un pericol nu numai pentru planta de cultura dar si pentru speciile inrudite si intregul ecosistem al acesteia.

- (2) In al doilea rand, procesul de inginerizare genetica nu este nici precis, nici directionat, ci mai degraba o interventie brutala sau chiar un bombardament. Noua gena introdusa se poate integra oriunde in genomul plantei receptoare. Ea nu poate fi directionata spre un site specific intre genele plantei receptoare, dar nici nu se cunoaste, intotdeauna, dupa transfer locul de integrare. Deoarece, modul de expresie a unei gene sau fragment de gena depinde in mare masura de locul de integrare si fondul genetic existent, se poate considera ca este un noroc daca noua gena functioneza conform asteptarilor si nu se inregistreaza modificari majore in performantele plantei receptoare.

Caracteristicile urmarite prin aceste transformari artificiale sunt rezistenta la anumite boli si daunatori, tolerante la erbicide si inserarea unor proprietati de marketing. Se doreste de asemenea cultivarea de plante acolo unde conditiile de mediu nu o permit, cum ar fi temperaturile ridicate, gerul, seceta, salinitatea sau aciditatea solului.

2. Evolutia OMG-urilor (organisme modificate genetic)

2.1 Notiuni generale

Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o planta de cultura sau un animal aparent normale, carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.

Genele sunt unitati purtatoare a ereditatii in organismele vii. Ele sunt constituite din ADN (sau ARN, pentru unele virusuri) si asigura bazele dezvoltarii si functiilor celulelor, organelor si indivizilor, fiind de asemenea responsabile cu numeroase din formele de comportament innascut. In timpul reproducerii, materialul genetic este transmis de la parinte/parinti la copii.

Odată cu începutul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic (adică manipularea directă a genelor de către om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism şi reimplantarea ei în genomul unui alt organism, aparţinând unei alte specii sau chiar altui regn. Spre exemplu, o genă umană transferată în genomul unei bacterii, al unei unei plante sau al unui animal; o genă bacteriană transferată în genomul unei plante sau al unui animal ş.a.m.d.