Organizarea și amenajarea spațiilor rurale conform conceptului de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă a comunităţilor rurale

“Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”.

2.Dezvoltarea durabilă- definiţi

Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural.

Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".

Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie ca e vorba de mediu înconjurător, economic sau social.

Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industriala a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi cauta în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.

3.Scurt istoric al dezvoltării durabile

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naştere acum 30 de ani, ca raspuns la apariţia problemelor de mediu şi a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie. Practic, Conferinţa privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se recunoaşte că activităţile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurător, ceea ce pune pericol viitorul Planetei.

Câţiva ani mai tarziu, în 1983, îşi începea activitatea Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED), după o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.

În 1985 era descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii şi, prin Convenţia de la Viena a început căutarea unor soluţii pentru reducerea consumului de substanţe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară Planeta.

În 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobâl, în cadrul Raportului WCED de la Brundtland a fost formulată cea mai citată definiţie a dezvoltării durabile: “Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreste nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia după Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului”. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenţii referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan şi dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) şi stoparea defrişărilor masive. Tot atunci a fost elaborată şi Agenda 21 - planul de susţinere a dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv şi al Uniunii Europeane, începand cu 1997, cand a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externa la Barcelona, în 2002.