Organizarea unui Sistem de Colectare a Deșeurilor Menajere cu Principii Ecologice

Salubrizarea mediului urban constituia până în urmă cu puţin timp o temă care se discuta doar în dezbaterile publice, odată cu menţionarea necesităţii de a transporta deşeul în afara limitelor spaţiului de locuit. Colectarea deşeurilor din oraşe, din motive estetice şi ca sarcină a organelor publice, datează, în Europa centrală încă din perioada Renaşterii.

Cu puţine decenii în urmă, în Europa, îndepărtarea deşeurilor avea loc într-o formă adeseori periculoasă pentru mediu. Gunoiul era evacuat în gropi săpate în pământ, iar apoi ars. În a doua jumătate a acestui1 secol, prin aceste metode, au fost eliberate cantităţi mari de halogeni şi hidrocarburi, care au ajuns în circuitele biogeochimice locale sau globale ale substanţelor în natură. Gazul metan şi dioxidul de carbon, generate prin descompunerea anerobă şi aerobă a materialelor organice din deşeu, contribuie astăzi considerabil la schimbarea climei pe glob. Căile de răspândire a substanţelor dăunătoare sunt aerul şi apele de infiltraţie din depozitele de reziduuri neprotejate.

După colectarea ordonată şi regulată, în spiritul protecţiei sănătăţii în localitate, ar trebui să aibă loc o valorificare maximă a componentelor reziduurilor, având în vedere beneficiile economice şi ecologice. In acest caz se poate vorbi despre tratarea biologică şi valorificarea corelată a deşeurilor organice (deşeuri din bucătărie şi din grădini), colectate separat.

În final, deşeurile rămase trebuie îndepărtate ecologic. În starea de depozitare finală, deşeul trebuie să aibă o structură cât se poate de inertă (neutră faţă de mediu), adică să fie stabil din punct de vedere fizico-chimic şi sărac în emisii, pe termen lung. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe este necesară tratarea termică sau mecano-biologică a deşeurilor şi izolarea zonei de depozitare finală, prin măsuri de protecţie adecvate în conformitate cu tipul si compoziţia evolutiva a deşeurilor, prognozată pe termen lung.

În ultimii ani, posibilităţile de valorificare a materialelor din gunoiul menajer s-au îmbunătăţit considerabil, prin tehnologiile noi, mai bune. Ca urmare a acestui fapt şi a obiectivului de a îmbunătăţi, prin valorificarea deşeurilor, protejarea mediului şi resurselor, în Uniunea Europeană, extragerea substanţelor valorificabile a devenit o cerinţă legală. România s-a aliniat acestei strategii prin actuala legislaţie privind deşeurilor.

Ambalajele de folosinţă multiplă sunt inferioare actualmente, la multe produse, celor de unică folosinţă. Acestea, ca de ex. ambalajele pentru băuturi din PET, ca şi cutiile din tablă albă sunt formate din materii prime pentru a căror valorificare (reciclare) există bune premise tehnico-metodologice. Ambalajele din sticlă rămân în continuare recipientul preferat pentru multe produse.

Colectarea metalelor feroase şi neferoase din gunoiul menajer câştigă în importanţă, deoarece recunoaşterea automată şi separarea aluminiului şi tablei albe din fluxurile de deşeuri sunt astăzi lipsite de probleme. Ambalajele conţin astăzi, în formă pură , ca folii ,sau în materialul mixt, metale neferoase care pot fi recuperate. Dispunem de metode automate de recunoaştere a cutiilor de carton de la băuturi. Aceste materiale mixte pot fi împărţite în final în cartoane şi nemetale. Colectarea materialelor problematice (de ex. baterii, resturi de vopsea, medicamente, produse de curăţat) este obligatorie din perspectivă ecologică, deoarece

aceste materiale, în cursul îndepărtării deşeurilor, măresc potenţialul toxic al deponiilor sau pricinuiesc probleme la tratarea deşeurilor. Colectarea separată şi tratarea deşeurilor biologice sunt componente importante ale conceptelor moderne integrate de management al deşeurilor.

La fel o sarcină complexă. Elementele sistemului (tipuri de recipiente, vehicule) sunt oferite într-o mare diversitate şi trebuie astfel alese încât cerinţele sistemului de colectare să fie îndeplinite cel mai bine.

de diferenţiate, ca şi potenţialul de valorificare din deşeul din localităţi, trebuie să fie şi sistemele de colectare şi transport al deşeurilor în vederea valorificării sau îndepărtării, pentru a corespunde proprietăţilor diferitelor tipuri de deşeuri şi a domeniilor lor de provenienţă. Organizarea colectării deşeurilor a devenit astăzi

Procedee de colectare:

Procedeele colectării deşeurilor se deosebesc în mare după tipul utilizării recipientelor de colectare, după cum urmează:

• procedee de golire

• procedee cu recipient de schimb

• procedee cu recipient de unică folosinţă

• procedee fără pubelă

Procedee de golire:

La procedeele de golire, vehiculul de colectare şi transport preia, într-un ciclu de colectare deşeul din recipientele de la faţa locului (proces de golire). La colectarea deşeurilor reziduale, vehiculele cu sistem de compactare sunt dotate cu unul sau mai multe dispozitive de ridicare, respectiv de răsturnare pentru recipientele standard (de ex. pubele mari în format european). In acest caz, sunt folosite în principal recipiente mari cu capacitatea de până la 1,1 m3 pentru gunoiul menajer şi pentru deşeurile de producţie asimilabile cu acesta. Dacă nu există recipiente de colectare la faţa locului, deşeurile sunt răsturnate într-o cupă ataşată vehiculului, care, activata hidraulic, se goleşte în interiorul vehiculului.

Pentru colectarea materialelor valorificabile în procedeul de golire, se utilizează pubele mari cu capacitatea de 240 l şi 1.100 l pe rotile sau containere de depozitare. Colectarea separată a hârtiei şi cartonului din deşeul menajer este un procedeu de golire foarte răspândit în Europa şi practicat ca metodă de reciclare. Industria hârtiei a definit standarde de calitate pentru reprimirea hârtiei vechi, conform cărora se face şi remuneraţia. În România există standardele STAS 4527/1-81 şi 4527/2-81, care reglementează cerinţele de calitate, structura şi manipularea ca şi recuperarea hârtiei şi cartonajelor.

Colectarea selectivă trebuie să fie alcătuită în aşa fel încât să se obţină o puritate cât mai mare a materialului şi deci o clasă de calitate. Procedeul de golire cu utilizarea recipientelor de 240 − 1.100 l este potrivit îndeplinirii acestei sarcini. Ca recipiente de colectare pentru deşeul biologic, în procedeul de golire, s-au fixat pubelele cu capaciatea de 60 . 240l. La utilizarea pubelelor mai mari, din cauza greutăţii volumetrice a deşeului biologic, apar adeseori probleme de randament ale puterii de ridicare a dispozitivului de răsturnare.

Procedee cu recipient de schimb:

La procedeul cu recipient de schimb, vehiculul de transport preia recipientele umplute şi le transportă la punctul de golire (deponie, staţie de tratare, depozit pentru materiale valorificabile, întreprinderi industriale etc.). Este vorba in acest caz despre containere mari de peste 3 m³ pentru deşeuri amestecate sau containere cu unul sau mai multe compartimente pentru colectarea materialelor valorificabile.

Exemple de sisteme de recipiente de schimb:

- colectarea sticlei, hârtiei, PET şi a cutiilor de băuturi în recipiente cu unul sau mai multe compartimente,

- containere concave pentru deşeurile din construcţii,

- recipiente de schimb pentru deşeu rezidual sau materiale valorificabile în campinguri, cazarme, alte complexuri multifuncţionale,

- containere pentru fier vechi pentru întreprinderile industriale,

- containere mari pentru hârtie/carton/cartonaje de ex. de la tipografii (si cu dispozitiv de compactare incorporat)

Procedee cu recipient de unică folosinţă:

La acest procedeu, vehiculul de colectare preia deşeul în recipiente de unică folosinţă, într-un tur de colectare.

Exemple de utilizare:

• colectarea selectivă a materialelor valorificabile (ambalaje mixte, plastic, metal) în .saci pentru materiale valorificabile. din plastic;

• colectarea sezonală selectivă a frunzelor în .saci de frunze. din hârtie (compostabile) ;

• colectarea gunoiului rezidual în saci din plastic.

Recipientele de unică folosinţă (sacii) sunt de obicei colectate şi transportate cu

vehicule de gunoi convenţionale, cu presă şi spaţiu deschis de încărcare sau în camioane de serie cu remorcă.