Pădurile de foioase

Padurile alcatuiau una din marile bogatii naturale ale Romaniei. Suprafata impadurita ocupa 70% din intinderea totala a tarii.

Despadurirea generala, oriunde omul devine agricultor, la noi a luat o forma mai periculoasa, fiind intetita in jumatatea din urma a veacului al XIX-lea si mai ales dupa razboi.

Din cauza nesigurantei legilor economice, cei expropiati de terenuri agricole, s-au napustit cu lacomie de nimeni infranata asupra padurilor. Coastele de deal de la Copalau – Botosani cu codrii temuti inainte, azi sunt acoperite de cioturi. Insusi statul a contribuit la despagubiri in urma reformei agrare. In scurt timp s-au expropiat 940.000 ha. de padure pe langa 230.000 de goluri si poieni.

! In Transilvania, la 1919, erau 4.211.799 ha. de paduri;dupa 10 ani (1928) n-au ramas decat 3.305.251 ha. Restul a fost expropiat pentru pasuni.

Desi Casa Padurilor a fost infiintata in 1901 pentru administrarea padurilor Statului si controlul exploatarii celor particulare, din motive politice nu a putut sa se puna frau taierii, mai ales n-a avut putinta sa intensifice insamantarile. Prin legea din 1930 s-a infiintat Casa autonoma a padurilor Statului (C.A.P.S.), cu scopul de a pune in valoare padurile Statului, sa faca politia forestiera si sa exercite controlul padurilor ce cad sub regimul forestier.

Invatamantului silvic i s-a dat importanta cuvenita abia in urma. Vechea scoala de la Baneasa s-a alipit ca sectiune, la Scoala Politehnica din Bucuresti. Scoli medii si inferioare servesc pentru recrutarea personalului inferior. Se fac pepiniere pentru puieti; se strang seminte altadata irosite. De la indemnul dat de Haret, ziua arborului incepe sa prinda tot mai mult, desi incet, in educatia copiilor.

Imbunatatirlile abia incep sa se vada.

!De la 2.385 ha., de plantatiuni de tot soiul cat s-au savarsit in 1931, s-a ajuns la 15.000 ha. numai in padurile Statului. Pepinierele pun la dispozitia tuturor cam 220 milioane puieti pe an. Semintele aduse mai inainte din strainatate sunt recoltate azi din tara.

Paduri: localizare, tipuri, descriere.

Padurile reprezinta biomul cel mai stabil de la nivelul biosferei. In functie de regimul de temperatura si umiditate al zonei, padurile sunt clasificate in: paduri umede ( de conifere si foioase din zona temperata si padurile ecuatoriale) si paduri uscate ( in zona tropicala si mediteraneana).

Taigaua (padurea boreala) este caracteristica pentru climatele reci si o intalnim in regiunile emisferei nordice, extinzandu-se si inspre sud, la altitudini mari.

Aceste paduri acopera 920 milioane de hectare (incluzand Scandinavia, Rusia si Canada), reprezentand 29% din suprafaţa forestiera mondiala. Padurea boreala are ierni lungi si reci (6 luni cu temperaturi mai mici de 0°C), zapezi de lunga durata (160- 200 zile/an)14, iar vara temperaturile sub 20°C. Apa este o resursa limitata. Solurile sunt podzolice, acide, bogate in humus, cu un strat gros de reziduri acumulate, ca urmare a unei activitati microbiene reduse la temperaturi scazute.

Padurile boreale sunt dominate de specii de conifere (cca. 70% din total) cum sunt: molizii ,brazii ,laricele si pinii ,tuia, chiparosii ,precum si de o serie de foioase precum: mesteacanul ,plopul.Trebuie sa amintim ca alaturi de padurea de rasinoase in estul Americii de Nord exista si unele